Bucuria deplină o simțim mai ales în sărbători. Iar Nașterea Mântuitorului ne înmulțește bucuria. Fiindcă EL nu Se bucură și nu vrea să Se bucure Singur de sărbători. Ne cheamă să devenim părtași aceleiași bucurii, care izvorăște din credință, din iertare, din bunătate…
În lumea satului, așteptarea și trăirea sărbătorilor sunt diferite, pentru că au o încărcătură simbolică venită prin vreme: rituri ancestrale perpetuate până la noi și subsumate sărbătorii sfinte, pregătiri prin post, rugăciune, împărtășanie, curățarea sufletului și a trupului, dar și a casei.
Asta am simțit în Biserica Monument UNESCO din Deseşti, la Sfânta Liturghie. Acolo, printre sfinții pictați pe pereți și oamenii în port de sărbătoare am simțit că orice îndoială, fiindcă omul e supus îndoielii, dispare. În jurul Altarului, Coconii Deseștiului au luminat și mai mult lăcașul. Chiar și atunci când pentru câteva minute s-a întrerupt lumina. Au strălucit chipurile lor și aura părintelui Ardelean, care făcea elogiul satului, ce are nevoie de generația aceasta. De oameni, de credință.
Satul are și el evoluția lui. În jurul bradului, din fața Bisericii, copiii au primit daruri de la Moșul cel Bun, care iubește copiii și e mereu neobosit și dornic să răspundă la toate întrebările: de unde vine, cât de lung e drumul, cum de nu obosește, cum reușește să ajungă la toți copiii… Bucuria copilăriei, un sentiment care se accentuează prin vreme.
Și cum sărbătorii îi stă bine cu joc și voie bună, Feciorii și Fetele de pe Mara au invitat satul la joc. La Jocul Satului, unde mici și mari s-au prins în Hora Bucuriei. Fiindcă sărbătorile ne aduc împreună de peste tot pe unde ne-a împrăștiat viața. Crăciunul e despre familie, credință, bunătate. E despre oameni. E despre bucurii în sărbători.
