BANI, AFACERI, INFLUENŢE
După calendarul de la Hristos încoace, ne aflăm în ultima decadă a lunii ianuarie din anul 2019. La acest moment ar fi trebuit să avem un buget pentru 2019, aprobat de către Parlamentul ţării printr-o lege organică. Calendarul bugetar, aşa precum este el stabilit prin Legea Finanţelor, ar fi trebuit să înceapă în 1 mai 2018, prin comunicarea de către Ministerul Finanţelor a obiectivelor de politică bugetară, obiective pe care Guvernul ar fi trebuit să le aprobe până în 15 mai 2018 şi să ne informeze şi pe noi pe acest subiect. Etapa următoare este aceea a întocmirii proiectelor de buget de către ordonatorii principali de credite şi depunerea lor la Ministerul Finanţelor până în 15 iulie 2018. Finalizarea proiectului de buget are ca dată fixă 5 octombrie. Concomitent, Guvernul ar fi trebuit să aibă finalizate şi proiectele legilor bugetare şi anexele aferente bugetului, după care activitatea de planificare bugetară intră în sarcina Parlamentului, respectiv a comisiilor de specialitate, buget finanţe din cele două Camere.
Planificarea bugetară este
o treabă deosebit
de serioasă
Asta cel puţin din perspectiva implicaţiilor pe care le are în economie şi în viaţa socială. Bugetul este principalul instrument de comunicare publică dintre Guvern şi societate privitor la mărimea prelevărilor fiscale (impozite şi taxe), dar şi a consumului resurselor mobilizate de stat pe destinaţii: economice, sociale, de capital etc. În prima etapă de planificare se impune definirea politicii bugetare cu un răspuns clar la întrebările: câţi bani se vor aloca pentru economie, câţi pentru salarii şi pensii, câţi pentru dezvoltare etc. Instrumentul de lucru, în această etapă a planificării, este coeficientul fiscal.
Ce este
coeficientul fiscal?
Este partea din venit preluată de către stat pe calea prelevărilor fiscale, a impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de la cetăţenii săi, persoane fizice sau juridice, într-un an. În ultimii 10 ani, acest coeficient a fost cuprins între 29,7% şi 32,3%. O rată a fiscalităţii mai mare va apăsa mai greu pe umerii contribuabililor, generând o presiune fiscală ridicată. Când coeficientul scade, înseamnă intrarea într-un proces de relaxare fiscală, atunci când rămân mai mulţi bani în economie. Mai mulţi bani în economie înseamnă mai multe investiţii private, mai multe locuri de muncă, un consum mai mare şi un nivel de trai mai bun. Rata de impunere defineşte, în esenţă, atât politica fiscală şi bugetară, cât şi strategia de justiţie socială.
De ce nu avem un buget pentru 2019? – varianta pesimistă
Gurile rele spun că ”închiderea bugetară” pe 2018 n-ar fi prea fericită pentru guvernanţi, cum că deficitul bugetar ar fi cu mult mai mare faţă de limita imperativă de 3%, că încasările suplimentare pe care s-au bazat cu ocazia rectificărilor făcute pe parcursul execuţiei nu s-au realizat în parametri scontaţi, că anumite alocări bugetare n-ar fi tocmai în regulă etc. Se mai spune că nici prognozele privind evoluţia macroechilibrului bugetar nu stau pe roze. Ar mai fi, zic neîncrezătorii, şi unele nereguli în procesul de finanţare cu fonduri europene. Cei pesimişti prorocesc unele bulversări ale pieţelor, în special cele financiare, mergând cu supoziţiile înspre anticiparea stării de recesiune financiară. Aşa gândesc ei!
De ce nu avem un buget pentru 2019? – varianta optimistă
Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului, să vedem şi opiniile optimiştilor – ale celor cu ”credinţă” în Guvern. Încrezătorii afirmă existenţa unui echilibru macroeconomic şi financiar concomitent cu o sporire a condiţiilor de trai în viaţa socială. Această tabără se bazează pe cifre, pe indicatorii de sinteză. Potrivit acelor indicatori, încrezătorii spun că anul 2018 s-a încheiat cât se poate de bine, cu un PIB de 930 miliarde lei, iar pentru anul 2019 se aşteaptă o creştere la un nivel istoric, până la 1.017 miliarde lei. Referitor la rata inflaţiei, aceasta este preconizată la cota de 3,5%, iar rata şomajului va rămâne relativ constantă, de 4,2%. Deficitul bugetar acceptat de Bruxelles ar fi de 3,4%. Ni se mai spune că datoria externă se va situa la un nivel de 35,6%, cu o reducere de 8% faţă de anul 2018, iar deficitul balanţei de plăţi externe va fi de -4,2%, în scădere cu 0,8%. Pornind de la această balanţă şi, cu rezerva existenţei unui suport real în determinarea indicatorilor, ni se arată o stare de echilibru macroeconomic menită să poarte cu ea speranţele de mai bine pentru cetăţenii patriei.
Între pesimişti şi optimişti, cert este că avem o realitate obiectivă: lipsa bugetului. Neştiind cauzele, nu comentăm. Dacă cifrele au fost corect calculate, se preconizează o stare de echilibru macro-economic aducătoare de speranţe de mai bine. Dacă ştirile negative privitoare la deficitul bugetar din anul ce s-a scurs se adeveresc, înseamnă că Guvernul s-a încălţat cu un pachet de probleme majore, greu de digerat, ce vor genera un impact nedorit pentru economie. Gândul pozitiv ne spune să rămânem… optimişti!
Conf. univ. dr. ec. Vasile Bîrle
Pentru mai multe analize marca Prodatacons, urmăriți paginile economice ale cotidianului „Graiul Maramureșului”, accesați http://www.prodatacons.ro sau vizitați pagina oficială de Facebook Prodatacons.
