E duminică, 5 mai, şi pe la amiază, bătătura meşterului Ştefan Jula a început să se umple de oaspeţi, iar meşterul s-a bucurat de fiecare invitat la acest eveniment unic în viaţa sa: inaugurarea muzeului etnografic şi de artă populară particular, rezultat al trudei sale de multă vreme. Asta, deoarece o colecţie de obiecte vechi etnografice se constituie greu, mai ales că în satele din Chioar multe astfel de obiecte, dovezi ale dăinuirii prin vreme a omului din popor, s-au pierdut.
Oaspeţii au avut ce admira, fiindcă gospodăria meşterului este bogată în obiective de artă populară, cu măiestrie lucrate aşa cum ştie stăpânul: o poartă maramureşeană, un foişor de vară, apoi casa-muzeu din lemn, ridicată din temelie de mâinile harnice ale meşterului.
Ştefan Jula este mândru, mai întâi, de casa-muzeu cu faţada impresionantă prin sculptura frumos lucrată de mâna meşterului, cu o mare încărcătură de motive şi compoziţii ornamentale, în acord cu rigorile tradiţiei autentice, pe care meşterul le stăpâneşte. În interior vizitatorii au admirat o serie de obiecte ornamentate ingenios, în stil tradiţional, imprimându-i astfel muzeului şi funcţia de lăcaş de artă populară.
Meşterul este mândru că a reuşit să salveze de la pieire numeroase obiecte etnografice, din satul Berinţa, şi ele reprezintă piese de textilărie populară valoroase: cămăşi, costume populare, ştergări, feţe de pernă, apoi ceramică veche de Chioar: blide, ulcioare, oale, apoi, obiecte de iluminat: lămpi vechi, felinare. Pe toate meşterul le preţuieşte, convins de valoarea şi importanţa lor.
Afară proprietarul a amenajat, sub un acoperiş protector, un sector cu ustensile agricole vechi, expuse de la intrarea în incinta gospodăriei până aprope de casa-muzeu. Am putut vedea pluguri vechi de lemn, cu brăzdar de fier, semănătoare de lemn făcută de ţărani, râşniţă, piuă de zdrobit seminţe, iar mai încolo am descoperit un „vangoş” (joagăr de tăiat scândură şi bârne de casă). Meşterul se gândeşte ca să continuie această frumoasă pasiune de a colecta noi obiecte, convins că un muzeu etnografic reprezintă o pagină de istorie culturală locală.
La deschiderea muzeului a fost oficiată sfinţirea acestuia de către preotul-paroh de la Parohia Ruşor. Cuvântul de deschidere a fost rostit de semnatarul acestor rânduri, care a tăiat şi panglica inaugurală, subliniind importanţa muzeelor săteşti şi mai ales a celor de familie, afirmând că meşterul, prin truda sa, a înscris o pagină de istorie locală. Au mai rostit alocuţiuni artistul ceramist Dan Leş, care s-a alăturat celor spuse de antevorbitor, subliniind importanţa exponatelor muzeului în păstrarea identităţii noastre ca neam şi popor, apoi consilierul comunal Liviu Pop, care, de asemenea, a făcut referiri la importanţa acestui frumos eveniment şi a promis, în continuare, sprijin, aducând în atenţie nevoia asfaltării uliţei de la şoseaua principală până acasă la meşter şi amplasarea de indicatoare, în locuri potrivite, pentru atragerea de turişti şi de iubitori ai frumosului. Nepoata meşterului Gabriela a impresionat publicul prin pledoaria pentru bunicul ei şi pasiunile şi realizările lui spectaculoase.
Un grup folcloric de dansatori, în frumose costume populare, de la Liceul C.D. Neniţescu, din Baia Mare, au încântat publicul cu o suită de dansuri maramureşene.
A fost o sărbătoare, cu adevărat importantă, de care s-au bucurat toţi cei prezenţi.
Pamfil şi Maria Bilţiu
