Educaţie pentru viitor

0
71

Şcolile au scopul să-i formeze pe tineri în vederea dobîndirii competenţelor de care au nevoie angajatorii şi acest lucru trebuie bine înţeles de educatorii din România. După orientarea profesională individuală, să urmeze pregătirea tînărului pentru ca la locul de muncă să facă faţă cerinţelor. Cheia viitorului este deci îmbunătăţirea calităţii educaţiei!
Anii de şcoală obligatorie (zece clase) au rolul să le ofere elevilor cultura generală pentru a se orienta profesional. Unii urmează perioade de muncă voluntară sau perioade de studiu în străinătate, în UE, dar mulţi tineri părăsesc şcoala înainte de-a fi pregătiţi profesional, de-a dobîndi competenţele necesare pentru a onora pretenţiile angajatorilor.
Un întreprinzător din Baia Mare are zece salariaţi într-un magazin din centru, toţi cu studii superioare, dar nici unul nu e pregătit profesional pentru munca de comerciant (vînzător în comerţul cu amănuntul), aşa că practic toţi învaţă la locul de muncă ce-i de făcut şi cum trebuie să se poarte cu clienţii. Ar fi fost mai bine să fi urmat doi-trei ani de şcoală profesională comercială! Practic, sînt salariaţi necalificaţi şi ucenicesc la locul de muncă.
Statul român ar trebui să reînfiinţeze şcolile profesionale şi de meserii. Strategia în educaţie şi formare profesională are ca obiectiv învăţarea pe tot parcursul vieţii şi mobilitatea lucrătorilor, deci tinerii sînt obligaţi de realitate să înveţe mai multe meserii, pentru a-şi valorifica pe deplin calităţile, şi să schimbe mai multe locuri de muncă, înainte de a-şi găsi jobul cel mai bun şi să muncească de plăcere.
Tot mai mulţi tineri (20%) încearcă să devină antreprenori, dar aici intervine lipsa capitalului, cu toate că statul depune un mare efort financiar în susţinerea programelor de tip start-up. Este nevoie de studii manageriale, de formare profesională ca administrator de firmă şi de stagiu de muncă în străinătate sau în ţară, pentru a căpăta experienţă în afaceri. În caz contrar, urmează insolvenţa.
Creşterea economică şi prosperitatea pentru noi toţi nu pot veni dacă societatea nu promovează cunoaşterea, educaţia şi digitalizarea, fără de care azi nu se poate. Schimbarea paradigmei economice şi sociale presupune să ne adaptăm la noile condiţii tehnologice şi adesea să ne schimbăm total, ceea ce pentru unii nu-i uşor. De aceea, românii sînt obligaţi să se coalizeze/asocieze şi să-şi împărtăşească iniţiativele individuale.
În loc de haos, dorim solidaritate. În loc de anarhie, vrem organizare. Şcoala să se bazeze mai mult pe metodele intuitive, prin care profesorul să-i ducă pe ucenici de la simplu la complex, de la concret la abstract. Laboratoarele să aibă materiale intuitive. Să nu alegem calea unor strategii educaţionale globaliste, ci să ne gîndim noi înşine la reforma învăţămîntului românesc, ca să fie aplicativ.
Ne lăudăm cu excelenţa, deşi rezultatele sînt false în condiţiile unor subiecte anunţate şi rezolvate… Cu toată supravegherea video, examenele sînt fraudate (camerele sînt pornite după … 15 minute). Totuşi, iluzia că avem copii excelenţi, care trec de capacitate şi bacalaureat in corpore, a fost anulată şi nu mai susţinem că starea reală este roz, ceea ce ne face bine la morală. Lauda de sine a liceelor rămîne însă o practică, deşi promovarea este individuală, nu statistică.
Nu ne gîndim la elevii harnici şi inteligenţi, ci la cei care nu reuşesc să obţină note de trecere. Pentru aceştia, să pregătim programe şcolare noi şi o viziune adaptată la nevoile societăţii actuale, ca să aibă şanse mai mari să trăiască decent, oriunde ar fi. Modelul de urmat rămîne însă tot cel francez şi parţial cel german, adaptat însă firilor carpatice.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.