Asociaţia Victimelor Abuzurilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, preşedinte Mihai Banu, salută clasarea de către magistraţi a unor dosare politice. Nu ne aşteptăm ca procurorii DNA să-şi şi explice greşelile, deşi în aceste situaţii aşa ar trebui, pledăm însă ca societatea civilă să militeze mai puternic pentru o justiţie curată!
Cunoaşterea adevărului cere efort şi are un cost social. Sîntem fascinaţi de dreptate, realitatea însă trebuie descoperită, iar asta nu-i tocmai la îndemîna oricui, căci adesea sîntem pur subiectivi. Alegînd binele de rău, cădem în eroare şi nu găsim puterea sinceră să ne recunoaştem faptele negative. Recepţionînd informaţii din surse contrare, nu alegem soluţia înţelepciunii. Învăţăm la şcoală că Pămîntul ar fi rotund, deşi vedem cu ochii noştri că-i plat, dar dacă profesorul ne arată fotografia din spaţiu, ne convingem că Terra are formă de sferă. Recent, unii oameni de ştiinţă au demonstrat că nu doar planeta noastră este plată, ci întregul Univers arată ca o tipsie!
Coborînd cu picioarele pe pămînt, în cazul controversat Sorina Lucan, Justiţia a decis ca fetiţa romă să fie înfiată de o familie din SUA, nu de cea care a crescut-o de la vîrsta de 1 an. Opinia publică s-a divizat, unii susţin că New Yorkul este de preferat Băii de Aramă – însă noi am respecta dorinţa copilului, i-am da întîietate! Legea poate fi una, dar dacă îi vrem binele Sorinei, n-ar trebui să-i impunem voia noastră.
În cazul naţional Caracal, Justiţia şi-a intrat în rol tîrziu, abia după ce victimele au fost ucise, ceea ce familiile refuză să creadă. Deci adevărul rămîne deocamdată incert. Anchetatorii urmăresc să descopere un adevăr convenabil lor, cît să-şi justifice salariul, scopul sistemului judiciar fiind acela să ne determine să credem că acuzatul Gheorghe Dincă a ucis, nicidecum să aflăm adevărul cel adevărat. Sistemul simţim că ne manipulează, vrea cu tot dinadinsul să-şi impună varianta convenabilă şi niciodată nu-şi recunoaşte slăbiciunile.
Pentru ca Justiţia să fie convingătoare, ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru greşelile făcute. Orice reţea formată din oameni este supusă erorilor, nu-i o catastrofă că apar clasări în sistem, dar nu putem accepta ideea că rechizitoriile întocmite de procurori conţin contradicţii şi n-au legătură cu realitatea. Magistraţii ar trebui să facă dreptate, să caute impulsul care transformă fapta concretă în idee abstractă, cu conţinut legal. Deciziile Justiţiei au rol decisiv în reglarea mersului societăţii.
Cu toate legile şi reglementările civile şi penale, adevărul nu-i tocmai esenţial în judecata omenească, de vreme ce atunci cînd vrem să-l cunoaştem şi să-l definim sîntem obligaţi să ne exprimăm în cuvinte. Opinia rezultată va deveni aşadar subiectivă, nicidecum un adevăr absolut. Pentru a spune ceva important, avem mereu nevoie de credinţa că sîntem dincolo de interese şi de conjuncturi. Avem nevoie să fim dedicaţi adevărului.
Vedem multă manipulare în agitaţia cotidiană, multă dorinţă de a manevra realitatea în interes personal sau de grup profesional sau politic. Viaţa este complexă cît încape şi simplificarea duce de regulă la falsificare, aşa că nu putem spune pur şi simplu că pămîntul este plat, fără să fim contrazişi. Cu atît mai mult, dacă acuzăm public un om, ar trebui să suportăm consecinţele în caz că nu-i aşa. Adevărul devine o idee a binelui comun pe care o urmărim şi o acceptăm în practica socială. Acest principiu trebuie accentuat, pe acesta trebuie să-l judecăm şi să-l credem, dacă dorim să fim o societate democratică. Apariţia unor militanţi pentru o justiţie curată, precum Mihai Banu de la Asociaţia Victimelor Abuzurilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie, este o dovadă că ne apropiem de normalitate.
