Autorităţile judeţene ne mai cer un timp pînă la finalizarea infrastructurii mari şi promit că în 3-4 ani vom ajunge ca 80% din gospodării să aibă condiţii civilizate. Dar noi credem că termenul este prea optimist şi abia peste 30 de ani va avea tot Maramureşul apă la robinet şi baie, WC şi centrală termică fie şi pe lemn!
După Revoluţia din 1989, credeam că dezvoltarea localităţilor se va face rapid, dar iată că au trecut 30 de ani de atunci şi investiţiile în infrastructură au ajuns abia pe la jumătate. Răbdarea maramureşenilor este mare. În urmă cu 30 de ani, cetăţenii au cerut gaz metan şi mulţi au primit, căci magistrala trece pe lîngă noi, dar conducta a ajuns doar pînă la Sighet. Apoi cetăţenii au vrut apă, însă doar 50% din sate au reţea de alimentare cu apă potabilă şi canalizare. Cu toţii dorim asfalt pînă acasă, însă în 30 de ani au fost reabilitaţi doar 100 km de drum judeţean din o mie (uliţele pietruite vor fi asfaltate după introducerea apei şi canalizării).
Dorim să avem o administraţie dedicată cetăţeanului, nu politicului. Căutăm consilieri locali şi judeţeni fideli comunităţii, nu intereselor politice. Acolo unde primarul uită de ideologie şi urmăreşte realizarea binelui public, apar investiţiile din nimic. Vin alegerile în 2020 şi cel mai bun indicator este să contabilizăm ce s-a realizat în acest mandat. Primarii se apropie de încheierea celor 4 ani şi e momentul să accelereze, să-şi termine proiectele (cînd alegătorii îi vor întreba, să aibă pregătită lista). Iar dacă localitatea n-are gaz, apă, canal, drum, telefonie, internet, servicii publice…, trebuie să cheme pe altcineva la conducere. (Nu renunţaţi la edilii cu realizări bune, indiferent din ce grup fac parte!)
Maramureşul se laudă cu două spitale de elită, cu un aeroport modern (chit că a costat mult), cu drumul judeţean Baia Sprie – Bîrsana 56 km (pentru care a plătit cît nu face)… Lucrurile s-au mişcat din loc, Consiliul Judeţean a obţinut mulţi bani pentru a-şi plăti datoriile şi a finalizat marile lucrări începute. În caz contrar, am fi ajuns de rîsul lumii!
În ce priveşte drumurile judeţene, sînt asfaltate acum porţiunile cele mai degradate şi se fac licitaţii pentru reabilitarea capitală a 200 km. Nu se lucrează acolo unde comunele introduc reţele de apă şi canal. (Din 2021, ni se promite că vom circula civilizat pe 80% dintre drumurile judeţene).
Colectarea separată a deşeurilor menajere întîrzie, depozitul de la Sîrbi va fi dat în funcţiune peste un an, însă a scăzut încrederea în termene, după ce s-a dovedit că solul instabil de pe deal necesită drenaje scumpe. Ar fi fost cu mult mai bine ca terenul să fi fost cumpărat pe şes, am fi ieşit mai ieftin pe total. Va fi dificil să-i convingem pe gospodari să selecteze deşeurile pe categorii. Fiecare om produce pe an 475 kg de deşeuri şi trebuie separate: 10% fracţie compostabilă (organică) + 90% materiale reciclabile (metal, hîrtie, plastic, sticlă, ulei ars, electrice, baterii, textile).
După investiţia de 120 milioane euro, operatorul judeţean de apă Vital pregăteşte un proiect de 250 milioane euro, prin care în 22 de comune, 8 oraşe şi 2 municipii vor fi construite/extinse reţelele de apă, canal, staţii de tratare, staţii de epurare, rezervoare de stocare, surse de apă şi o staţie judeţeană de tratare a nămolului, din fonduri europene pe următorii ani.
Infrastructura mare şi mică nu trebuie să aibă nici o culoare politică. Primarii şi consilierii locali, respectiv preşedintele judeţului şi consilierii judeţeni, au obligaţia să se ocupe de administraţie, de proiecte de investiţii, de finanţări europene, de eficienta (fără risipă pe „artificii”) utilizare a banului public. La votare, cetăţenii nu prea ţin cont de partid, ci dacă au condiţii civilizate de viaţă şi mobilitate pe drumuri.
