Mi-a căzut în mână un articol scris cu niște ani în urmă, într-o documentare la Bobota, Sălaj. Un loc a cărui istorie se leagă de numele a doi iluștri înaintași: Gheorghe Șincai și Corneliu Coposu.
La Bobota poposea și Gheorghe Șincai, cel care a înființat peste 300 de școli românești. Dar de Bobota se leagă și numele Seniorului Corneliu Coposu, al cărui bust stă alături de cel al lui Gheorghe Șincai.
Tatăl Seniorului, preotul Valentin Coposu, a făcut parte din delegația care proclama, la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, Unirea cea Mare. Născut și crescut într-o casă mereu plină de lume, Corneliu Coposu a învățat ce înseamnă demnitatea. Națională și ca om. “Principiile nu se negociază, concepțiile celor care definesc politica drept un lanț de compromisuri, deși își pot găsi corespondențe nu duc nicăieri. Elementul etic trebuie să predomine și în viața politică. A-ți respecta principiile este o condiție sine qua non a unui om care vrea să fie om politic și nu un politician”.
Cu acest crez a trăit și pentru asta a pătimit, dar nu și-a încălcat principiile în care a crezut. Câți dintre politicienii de astăzi mai gândesc așa? După cum arată România ultimilor 30 de ani, răspunsul nu e greu de dat.
