“Iubirea e cel mai important lucru”

0
215

Cosmin Lauran, un folkist creativ în perioadă de pandemie

Izolarea în care am stat aproape două luni a fost pentru artiști o perioadă creativă. Folkistul Cosmin Lauran și-a făcut mai mult timp pentru partea artistică. Așa că a reușit să compună câteva piese ce vorbesc tocmai despre distanțarea dintre oameni, despre izolare, despre criză. L-a inspirat însă și o muză pentru care a creat în ultimul an în jur de 90 de melodii. Doctor în teologie, profesor de muzică, dirijor al coralei Doxologia din cadrul Catedralei Episcopale din Baia Mare, dar și autor de cărți, Cosmin Lauran reușește să transmită emoție celorlalți prin tot ce face. Cu atât mai mult prin muzica și textele pe care le compune și care sunt un adevărat balsam pentru omul însetat de frumos și de artă de calitate.

“În orice criză ar trebui să vedem o oportunitate”

R: Perioada izolării unora de ceilalți a fost una creativă pentru tine. Cum ai reușit să îți găsești resursele necesare pentru a transforma o ″incompatibilitate″ într-o ″oportunitate″?
C.L.: Probabil că în primul rând datorită timpului pe care l-am avut la dispoziție. Am luat o pauză de la mai multe activități anterioare, iar asta mi-a permis să-mi fac timp și pentru partea artistică. Sau componistică. Și tot timpul a fost cel care mi-a permis să stau de vorbă mai mult cu mine însumi. Să-mi pun niște întrebări. Iar răspunsurile au venit și sub forma unor cântece. Pe de altă parte, cred că orice problemă ar trebui transformată într-o oportunitate. Apropo, știi că există în limba japoneză o ideogramă care înseamnă atât „criză” cât și „oportunitate”? Prin urmare, în orice criză ar trebui să vedem o oportunitate.
R: Ai fost chiar foarte activ pe plan muzical. Ce te-a inspirat?
C.L.: Criza în sine, în primul rând. Am câteva piese care se referă la asta în mod concret. Dar bineînțeles că, așa cum mi s-a întâmplat dintotdeauna, m-a inspirat și o muză. Aș putea să-ți spun că în ultimul an am compus pentru ea peste 90 de piese. Cam câte compusesem în ultimii 20 de ani.
R: Ce melodii ai creat în această perioadă?
C.L.: Să știi că nu e ușor să dai atâtea titluri într-o perioadă așa scurtă. Oricum, pe unele le-am mai schimbat pe parcurs. Doar câteva exemple: Când tăcerea doare, De ce?, Lumină, Povestea vieții noastre, Liniștea mea, Dez-izolare.

Distanțarea fizică nu trebuie să fie o barieră între oameni

Cosmin Lauran împreună cu Casandra Maria Hauşi

R: Care a fost mesajul pe care ai vrut să îl transmiți și cum crezi că a fost perceput de public?
C.L.: Mesajul de la care am pornit, în chiar prima piesă din „izolare” (se numește „Ochii mei, ochii tăi”) a fost că adevărata distanță dintre oameni este cea pe care o poartă în suflet. Distanțarea fizică nu ar trebui să fie o barieră între noi. A fost un mesaj care a prins foarte bine în special pentru cei care sunt departe de cei dragi din alte motive decât această criză. Ei știu foarte bine că sentimentele pentru părinții lor, pentru copiii lor etc, nu dispar în urma distanțării geografice. Și mai e ceva. Din păcate, uneori îi uităm prea ușor chiar pe cei care sunt lângă noi zi de zi, sau pe care spunem și credem că îi iubim. Cred că la acest lucru ar fi trebuit să medităm serios în această perioadă.
R: Crezi că iubirea a fost mai prezentă în această situație dificilă? E nevoie de mai multă iubire, chiar și muzicală doar pentru a ne regăsi unii pe alții și pentru a trece mai ușor peste obstacole?
C.L.: Nu știu dacă iubirea a fost mai prezentă, dar dorul cu siguranță a fost. Iar iubirea poate fi întotdeauna un refugiu. Și sunt convins că pentru mulți chiar a fost în perioada despre care vorbim. Cât despre nevoia de iubire, ea există în orice om. Și cu siguranță că ea nu va ajunge niciodată. De cel pe care îl iubești nu poți să te saturi. Cât despre problemele inerente oricărei vieți, sigur că ele pot fi depășite mai ușor prin iubire. În ambele sensuri. Pe de o parte, cel care mă iubește, mă va ajuta să trec mai ușor peste toate, iar pe de alta, iubirea mea pentru cel de lângă mine îmi va oferi întotdeauna un imbold, o motivație în plus să fiu mai senin, să lupt, să mă autodepășesc.

Colaborări diverse și interesante R: Cu cine ai colaborat?

Cosmin Lauran alături de Marius Matache

C.L.: A fost o colaborare interesantă din mai multe puncte de vedere. În primul rând, pentru că este vorba de un fost co­leg de liceu, pe care nu l-am văzut de foarte multă vreme, Alin Mercaș. În al doilea rând, pentru că a fost o colaborare de la distanță, chiar de la mare distanță. Maramureșean și el, acum locuiește în Madrid. De mai bine de 20 de ani. La câteva piese ne-a ajutat un prieten de-al lui, Stelian Coteț, tot maramureșean și tot în Madrid acum. Alin cu chitara și studioul de acasă, iar Stelian, cu percuția. Dar am avut și câte o piesă pentru care am apelat la alți prieteni, cum ar fi Maria Mihali (voce), Petruța Kupper (nai) sau Zoli Szabo (chitară). Ne-am ales și un nume pe măsura momentului: Folk’n Izolare.
R: A mai existat o colaborare inedită. Mai multe voci s-au unit în înregistrarea piesei Răsai a soților Ion și Doina Aldea Teodorovici. Cum s-a ajuns la acest proiect?
C.L.: Eu am fost invitat să mă alătur pentru o altă piesă, dar la un moment dat le-am propus acest cântec și au fost cu toții de acord. Este un cântec care mi-a plăcut de când l-am auzit prima oară. Și cum o parte a activității mele se desfășoară de multă vreme și în domeniul muzicii corale, mi-am propus să o armonizez pe patru voci, inițial pentru corul „Doxologia”. Oricum, aveam demult dorința de a armoniza și niște piese folk și sper să nu fie aceasta prima și ultima. Cei alături de care am cântat în acest proiect sunt: la sopran, Diana Dorca Mărginaș, Alina Andreicuț și Julieta Pop, altiste le-am avut pe Camelia Minghiraș, Daniela Constantin, Ioana Trifoi, la tenor Răzvan Pașca și Ioan Vele, iar la bas, Traian Minghiraș și Răzvan Timiș.
R: De asemenea, ai reeditat o melodie mai veche, pe versurile lui Adrian Păunescu și muzica lui Gil Ioniță, reușind să trăim o frântură din atmosfera Cenaclului Flacăra.
C.L.: „Sala de așteptare”. Ideea a fost a vechiului meu prieten Tony Nyerjak, cu care am cântat în diverse formule și împrejurări, atât în România cât și în Belgia, unde locuiește acum. E o dorință mai veche de-a lui, pe care am reușit în sfârșit să o concretizăm. Dar pentru că refrenul era frumos de cântat pe trei voci, l-am avut alături și pe prietenul nostru comun Traian Minghiraș, pe care l-am pomenit mai devreme, la cealaltă colaborare, corală. Dar această variantă nu ar fi fost posibilă fără aportul lui Călin Ionce, care ne-a primit în studioul său și a făcut la final ca piesa să sune mai bine decât am cântat-o.
R: De ce îți e dor acum?
C.L.: De un concert live. Și în public, dar mai ales în fața lui.

Mesaj pentru cititorii Graiul Maramureșului

R: Despre ce le-ai cânta cititorilor din Graiului Maramureșului?
C.L.: Despre orice le-ar face inima să vibreze. Poate în primul rând despre speranță. Despre puterea de a merge mai departe. Chiar dacă uneori cântecele mele par triste, ele transmit un mesaj optimist: că iubirea este cel mai important lucru.
R: Unde te pot regăsi cei care te apreciază și iubesc muzica ta, ideile tale?
C.L.: Deocamdată în mediul online. Pe facebook și youtube. Sau pe canalul de youtube al colegului și prietenului Alex Mercas (Morosanu). Iar live, pe 21 august la festivalul folk „Noaptea Menestrelilor”.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.