Avea dreptate Papa Mujica. Că ne-am născut să consumăm și iar să consumăm, că trăim o viață a risipei și irosirii. Că am ajuns o civilizație împotriva simplității, împotriva ciclurilor naturale! Că am ajuns o civilizație împotriva libertății de a avea timp liber pentru a ne bucura de relațiile interumane și de lucrurile extraordinare: dragostea, prietenia, aventura, solidaritatea și familia…
„Haideți să nu mai cârpim plecând de la consecințe, spunea fostul președinte uruguayan, haideți să ne gândim la adevăratele cauze, în această civilizație a risipei, care nu face decât să ne irosească viețile. Haideți să ne concentrăm pe faptul că viața noastră este un miracol, că nu este nimic mai de preț decât ea. Și că datoria noastră biologică este de a respecta viața, să o facem mai bună și să înțelegem că nu este banul, suntem noi.”
Dar finalul discursului său la ONU acum ceva vreme nu cred că i-a trezit la realitate pe liderii cei mai importanți. Acela că lumea are nevoie de lideri care să depășească individualismul, pentru că în loc de a guverna globalizarea, acum ea ne guvernează pe noi.
Lecții de învățat!
