În vremuri de criză se scot din sertare arme cumpărate fără știrea autorităților, ilegalul devine subiect de curiozitate pentru cei mulți, dar și ofensivă cu adresă pentru cei vizați. De vreo două săptămâni, și mai bine, un post de televiziune dă în vileag hoții, influențe oculte, chefuri cu șampanii scumpe la Monte Carlo, politicieni îngemănați cu afaceri de milioane, neapărat sub umbra Serviciului Român de Informații. A unor foști reprezentanți de frunte ai lui. Obositoarele emisiuni, care captează privitorii, se referă numai la câteva personaje. Sunt vizați un fost premier, un fost adjunct SRI, un ambasador și un profesor clujean, recent reactivat politic.
Numele lor le descoperiți singuri. Doamna care scurmă realitatea a fost consilieră în câteva guverne, inclusiv în cel al premierului batjocorit. Acum dă din casă. Îi frumos? Totul a pornit de la un afacerist și politician, condamnat la închisoare și refugiat la Chișinău, care își dezvăluie atmosfera și anturajul în care a trăit. A câștigat folosindu-se de pârghiile puterii celor din jur. Ni s-a recomandat ca unul care a păcătuit, s-a autodenunțat și, ca un personaj din agora moralității, îi pune la insectar pe foștii lui parteneri de învârteli. A participat la nenumărate fraude și complicități petrecute împreună cu milionari români condamnați de justiție și fugari, ca și el, sau achitați, adică spălați cu detergentul justiției.
Mitraliera fugarului condamnat de la Chișinău a fost amortizată de autoritățile de peste Prut, când i-au retras cetățenia, iar ministrul român al Justiției i-a solicitat extrădarea. Serialul abia ajunsese la jumătate, iar despre fugar nu mai știm nimic. Știu doar cei care au fost scoși din matcă. Întrebare firească: de unde a pornit ofensiva dezvăluirilor și cine le-a oprit? Cu dramul meu de experiență jurnalistică, socotesc că cineva a avut interesul să spargă mușuroiul. Chiar acum, în preajmă de alegeri și de crispare pandemică. Multe personaje sunt amestecate într-o prădare de proporții. Milioane și milioane de dolari și euro sunt adunate de mâini hrăpărețe, care poartă nume publice, cu ajutorul celor care ar fi trebuit să apere legea. De necrezut!
Câțiva dintre cei vizați, furători cu libertatea asigurată, umblă cu afișe printre români pentru a le cere votul din 6 decembrie. În cine să mai credem? În cei care învinovățesc, ori în cei care candidează? Unii savurează spectacolul confuz cu personaje reale, dar situația este tristă. Nu pot pricepe pofta unora de a fura pe față, fără rușine și își arată fața și la televiziuni. Și se revendică de la popor. Să știe românii! Am rămas siderat când o doamnă doctor, director de spital, ne lămurea cum este cu pandemia. O priveam cu speranță, că ne vorbea despre viață. Între timp s-a dovedit că a luat mită.
Să revin la serialul cu românii care nu știu să-și mai numere banii. Cea mai afurisită ipostază, și o spun cu tot năduful, este cea a jurnaliștilor acoperiți. Acum îmi pun mai des întrebarea: cât este adevăr și cât minciună în ceea ce citesc? În ceea ce aud? Ajungem la părerea, paradoxală, că afacerile și politica sunt rodul jafului național. Așa că și societatea în care trăim este suspectă. Munca cinstită nu prea are valoare. Acum avem un tablou și mai trist. Oameni cinstiți își pierd locurile de muncă. Necazurile tăcute le îndură singuri.
În timp ce scriu îmi vine o idee pentru care risc să fiu alungat pe câmpuri. Îmi imaginez o solidaritate națională, organizată, ca acei cu dare de mână să dăruiască celor săraci venitul pe o lună. Mai ales cei care au făcut bani noaptea pe fulgerătură. Că tot vine Crăciunul. Da, naivități, domnule autor, naivități! De obicei săracii sunt mai generoși. Am rămas mirat, până în clipa de față, că nu prea au reacționat la povestea de la televizor oameni politici, jurnaliști descoperiți, oameni de afaceri cinstiți, că avem destui. O atitudine mai fermă, și explicită, am citit în revista „România literară,” sub semnătura criticului literar Nicolae Manolescu, fost om politic. A făcut puțină politică dar nu i-a reușit cum ar fi vrut. A ieșit din politică așa cum a intrat. Spune că nu a cunoscut identitatea majorității protagoniștilor sau detaliile afacerilor necurate.
Închei cu o părere a domnului Manolescu: „De la palatele unora de la Monaco, la apartamentele obișnuite ale cetățenilor de rând se cască un abis. Într-un fel sau altul, politicienii fură și ei, se îmbogățesc și ei, se îmbogățesc la fel de rapid, cruțați ca și afaceriștii oneroși de o justiție controlată, la rândul ei de Servicii. Iată, imaginea de ansamblu a capitalismului românesc.” Știu, nu poate fi o țară demnă cu oameni săraci. La unii în loc de grâu, moara macină bani. Dar nu uit o vorbă de pe la noi: hoțul neprins este om cinstit! Haideți să votăm un Parlament mai curat!