Uniunea Europeană preferă denumirea „fermă de familie”, înțelegînd prin aceasta că șeful (capul|) gospodăriei țărănești participă direct la procesul de producție agricolă ca principala sursă de venit, la care se pot adăuga venituri din activități nonagricole. 75% dintre lucrătorii din fermele de familie sînt rudenii de sînge sau soți și împreună dețin peste 50% din afacere, succesul lor depinzînd de diviziunea muncii și repartizarea profitului prin înțelegere amiabilă. Pămîntul este moștenit din generație în generație, așa că 95% din exploatațiile agricole din UE sînt familiale. În Occident, fermierul de familie își spune farmer, adică agricultor. Noi ar trebui să folosim cuvîntul țăran.
Din păcate, România nu susține gospodăriile țărănești, deși acestea sînt foarte numeroase și dau țării mai multe produse agricole decît fermele (lapte de vacă, oaie și capră, carne de vită și de porc, ouă de găină, miere, legume, fructe). Ministerul Agriculturii recunoaște doar fermele cu o valoare a producției agricole mai mare de 8.000 SO (dimensiunea exploatației), ceea ce în perioada 2014-2020 a dus la excluderea țăranilor de la multe scheme de finanțare cu fonduri europene. Dar la recomandarea UE, pragul a fost scăzut de la 8.000 la 4.000 SO, iar ultima recomandare este scăderea la 2.000 SO (vezi: Evaluarea on-going a PNDR 2014‐2020), avînd în vedere că 66,8% dintre gospodăriile țărănești din România au producția standard mai mică de 2.000 SO.
Fermele țărănești ar putea părea ineficiente și irelevante pentru agricultură (așa cred unii parlamentari, ba chiar și ministrul agriculturii), dar cu toate acestea importanța fermelor mici pentru sustenabilitatea rurală din Europa a fost demonstrată (vezi studiile: Shucksmith și Rønningen, 2011; Grubbström și Sooväli‐Sepping, 2012; McDonagh și colab., 2017). Fermele mici susțin agro și macro biodiversitatea, promovează rezistența ecologică (Marini și colab., 2009; Babai și colab., 2015; Konvicka și colab., 2016) și contribuie la conservarea peisajului (Bezák și colab., 2007), prevenirea incendiilor și a eroziunii solului, prin menținerea pajiștilor și pășunilor naturale (Tasser și colab., 2003; Höchtl și colab., 2005).
Țăranii români reprezintă 75% dintre țăranii din Europa și asta se pare că nu le place politicienilor noștri, în marea lor majoritate fii sau nepoți de țăran. Agricultorii mici sînt discriminați și desconsiderați total pe nedrept și cu obstinație nedemnă de cei din Parlament, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și de la Autoritatea Națională pentru Sănătatea Animalelor.
