Napoleon și pandemia

0
67

Suntem conectați la vânzoleala lumii, în care intră și protestele din aceste zile din multe orașe din România. Când scriu acest text, este aproape de miezul nopții, și mitingurile luminează străzile unor așezări urbane. Cer libertate, locuri de muncă, cer demisii, adevărul despre moartea pandemică, deschiderea restaurantelor, eliminarea restricțiilor, sprijinirea culturii. Mulți tineri protestează, riscându-și sănătatea. Între timp, în Franța, și ea cuprinsă de virusul ucigaș, se poartă discuții aprinse dacă merită celebrat Napoleon, cu ocazia trecerii a două sute de ani de la moartea sa. Întâmplată pe data de 5 mai 1821. Când fostul împărat al francezilor își dădea ultima suflare pe insula Sfânta Elena, unde fusese deportat de britanici.
Merită celebrat Napoleon? Această întrebare a declanșat dispute, polemici și multă animație mediatică în Franța. După multe cărți citite și filme vizionate, pentru mine, Napoleon a rămas un personaj istoric, care a tulburat lumea europeană, ba și alte țări. Napoleon a devenit un mit mondial, așa că dezbaterea traversează granițele Hexagonului. Un istoric francez a constatat că de la moartea lui Napoleon au apărut mai mult de o carte pe zi despre el. Cică în 5 mai 2021 se vor aduna 73 000 de zile de la moartea lui Bonaparte, iar numărul cărților ar fi, acum, de 84 000. Și continuă să apară. Chiar și britanicii, marii adversari ai împăratului, și învingătorii lui, sunt foarte preocupați de destinul istoric al acestui personaj. A fost un aventurier, ori un reformator? A fost un norocos, care a pornit de jos, și la 4o de ani a devenit stăpânul Europei, ori un cuceritor fără milă, responsabil de moartea unui milion de oameni, doar din Franța?
Mă preocupă subiectul deoarece suntem martori la rescrierea istoriei. La reconsiderarea unor personalități. Ce a fost rău până acum, brusc intră în galeria ocrotitoare a celor învinși de istorie. Controversele în jurul unor importante evenimente, ori al unor mari personalități, nu sunt numai în Franța, ci și pe la noi. În prezent, împotriva lui Napoleon s-au coalizat mișcări și curente feministe, antirasiste. Unii cer retragerea rămășițelor pământești de la Domul Invalizilor. I se reproșează că după Revoluția Franceză, care a abolit sclavia, împăratul a restabilit-o în colonii. Un fapt de neînțeles. Subiectul sclaviei preocupă și societatea americană, dar și pe cea britanică. Unde au avut loc proteste și demolări de statui. Se vede că se face export de ideologie. Fenomen care mă preocupă.
Francezii, unii, nu toți, au tendința de a-i ierta multe lucruri lui Napoleon, așa că în sondaje el rămâne personajul favorit. I se admiră dimensiunea romantică, puterea pusă în valoare prin aventură, juriștii recunosc că unele legi, din Codul lui, sunt valabile și astăzi. Dar pe acest fond se ridică o tabără care-l acuză de rasism, despotism, militarism, că ar fi fost un colonizator fără înțelegere la suferințele oamenilor. Matei Vișniec scrie despre atmosfera pregătitoare a împlinirii a două veacuri de la moartea lui Napoleon. Se manifestă îngăduință, pentru a figura în manualele școlare, dar statul să nu procedeze la comemorări. De aceea și președintele Macron nu și-a precizat intențiile față de acest eveniment. Se sugerează că președintele ar avea atitudini bonapartiste.
Adversarii politici îl așteaptă la colț. Pandemia a anulat, sau amânat, o expoziție dedicată împăratului la Paris. Napoleon este un pretext pentru a se confrunta două ideologii, care se află față în față, ca două armate. O tabără dorește să rămână istoria cum a fost scrisă de specialiști, cealaltă să șteargă ce s-a scris. Fiecare cu argumentele lor. Între ele, stafia lui Napoleon se plimbă între învingător și învins.
Mi-am adus aminte că am avut șansa să ajung la Waterloo, comuna francofonă din regiunea valonă a Belgiei. Aici s-a dat celebra bătălie dintre armata lui Napoleon și coaliția anglo-prusacă, bătălie soldată cu înfrângerea definitivă a împăratului. O celebră înfrângere și o celebră victorie. În Waterloo coexistă două muzee. Unul dedicat învingătorilor și celălalt cu însemnele învinsului. Nu se ceartă între ele. Pe vârful unui deal tronează un frumos leu – Butte de Lion – care are două înțelesuri. Pentru francezi el simbolizează măreția împăratului, iar pentru englezi victoria ducelui de Wellington.
Napoleon este un amestec de bine și de rău, de geniu și de orbire, de aspirație spre libertate și de cinism. El a avut ambiția de a schimba cursul istoriei, dar uneori a mers împotriva ei. Sunt atent la rescrierea istoriei. Și la noi. Mai ales pe vreme de pandemie.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.