Rolul țăranilor în economie este neglijat

0
48

Fermele comerciale mici produc circa o treime din hrana României, cu toate că utilizează cam a opta parte din terenurile agricole, cele situate în zonele de munte și deal. La șes, de regulă, fermierii mari cultivă terenurile arabile (5 milioane de hectare, adică 60% din suprafața României) și produc în jur de 30 de milioane de tone de grîu și porumb, din care 20 de milioane de tone sînt exportate ca boabe (?!), fără să fie prelucrate, iar 10 milioane sînt consumate pe plan intern, ca hrană pentru oameni și animale și pentru producția de alcool.
Numărul total de exploatații agricole din România este de peste 3 milioane (vom afla exact la apropiatul recensămînt din luna mai 2021), din care 800.000 sînt ferme comerciale (mici și mari), iar restul sînt exploatații ale unor persoane fizice (țărani și gospodari de la sate), care cultivă terenuri agricole și cresc animale, însă nu colectează direct taxa pe valoarea adăugată, fiind indezirabili pentru fisc. Din această cauză, țăranii au primit dreptul să vîndă la piață doar produse primare (lapte crud, ouă, legume, fructe, miere), sau pot vinde produsele primare unor procesatori comerciali agreați de fisc. Brînză, smîntînă, caș, magiun, varză murată n-au voie să ducă la piața țărănească, din cauza faptului că sînt alimente procesate. Țăranii pot să-și înființeze mici centre de procesare (lapte, legume, fructe, miere), pe care sînt obligați să le înregistreze sau autorizeze din punct de vedere sanitar-veterinar, iar statul le impune condiții de siguranță alimentară exagerate, chiar absurde, și prea costisitoare.
Țăranii pot vinde animale vii unităților comerciale de colectare sau procesare, pentru a fi îngrășate, abatorizate sau exportate, dar și altor țărani, direct de acasă. Observăm că 2-3 milioane de mici agricultori sînt excluși din viața economică națională și descurajați să producă. Li se cere să se autorizeze ca întreprinderi individuale, familiale sau ca societăți comerciale cu răspundere limitată, cu ștampilă și contabilitate.
Foarte mulți țărani s-au autorizat și se supun controlului fiscal, în ideea să beneficieze de subvențiile de stat. Lucrează 1-2-3 hectare de teren și sînt caracterizați de autorități ca „fermieri de subzistență”, care nu fac „performanță”, cu toate că în realitate statul nu știe cît produc și ce fac cu producția. Rolul lor în economie este neglijat, fiind excluși aproape total de la ajutoarele de stat.
Situația lor este similară ca în anii 1960, cînd statul îi agrea doar pe țăranii cooperativizați. Azi, 2021, acestor țărani și gospodari li se cere același lucru, să se asocieze în cooperative agricole sau în grupuri de producători. Pentru a-i convinge, nu-i bat peste cap ca-n 1962, dar îi lovesc decisiv prin închiderea neconstituțională a tîrgurilor de animale (fără nici un motiv logic) și prin restricționarea accesului în piețele agroalimentare, unde au dreptul să vîndă doar produse pri­mare, neprelucrate.
Dacă un țăran vrea să vîndă slănină afumată în piața din Baia Mare, este amenințat cu „dosarul penal”, mai rău ca-n perioada dictaturii…

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.