Frumoasă istorie şi tragic destin a râului Iza

1
180

Mostră de nepăsare

Zilele trecute, am încercat să ajungem la Izbucul Izei, pe traseul clasic, cel care apare deja în haoticul Drum al Maramureşului, concept straniu şi mult prea ambiţios. Cel puţin nu e „Circuitul inutil al bisericilor maramureşene”… Am încercat, de asemenea, să-l abordăm altfel, nu turistic, nu sec, ci prin intermediul istoriei şi al poveştilor ţesute în zonă, spuse de anonimi demult uitaţi.

# File de istorie”Râul

Iza este un afluent al Tisei în Maramureş. Izvorăşte de sub vârful Bătrâna din Munţii Rodnei la altitudinea de 1.380 m, străbate de-a lungul depresiunea Maramureşului şi se revarsă în Tisa la vest de Sighetu Marmaţiei, la 268 m altitudine. Suprafaţa bazinului său hidrografic însumează 1303 km² pe o lungime de 83 km, formând un adevărat sub-bazic hidrografic”, conform wikipedia. Dincolo de cifre şi de date, Iza a dat viaţă unei adevărate civilizaţii, odinioară a lemnului, ba de pe Valea Izei au pornit vitejii care au înfiinţat Regatul Moldovei, cei care s-au opus comunismului şi colectivizării, iar mai recent, cei care culeg cu obidă culturile din Germania, în locul celor din Banat şi Bihor, cum făceau în anii 80. Peste ani, au fost diferite legende, cu debite fabuloase ale Izei, cu valuri de viituri care au prins femei la râu, pescari, şi i-au luat. Acum însă, Iza este un râu cu apă până-n glezne, cel mult până-n genunchi, murdar, poluat drastic. Dar au fost momente în istorie când Iza era să… dispară cu totul!
”Cu vreo 200 de ani în urmă, spun bătrânii Săcelului, în urma unor certuri, moiseienii au încercat să blocheze cu bolovani ponorul Izei, pe Izvorul Bătrâna, (apa forma acel ponor la intrare şi izbuc la ieşire)”, ne explică montaniardul Ionică Pop, şi nu mai curgea spre Moisei, ci spre Iza. „Încercarea de blocare a ponorului a fost nereuşită. Dar s-au judecat, au fost procese…”, spune el. Apoi, ceva mai recent, între 10 şi 20 de ani, un primar din zonă, de bună credinţă dealtfel, dar fără să înţeleagă impactul, a gândit cu mai marii judeţului un proiect de oprire a Izei pe teritoriul comunei Moisei, a şi cumpărat terenul… A ieşit scandal, evident. Era vorba să facă acolo un mare baraj, să oprească Iza, ca apoi s-o dea ca apă de băut comunelor de pe Valea Vişeului, teoretic până la Leordina şi Petrova!!! Automat, cei de pe Valea Izei şi mai ales Săcelul au făcut plângeri şi s-au opus. Cel puţin câţiva ani, valea Izei ar fi rămas seacă, viaţa din apă s-ar fi stins.

# Natură. Potenţial de aventură

Revenim însă la drumul nostru. Din dealul Moiseiului, ne propunem să ajungem, în aprilie, la Izbucul Izei. Cu maşina… Primul impact turistic este nefericit. Încă o dovadă că cei care iau decizii în materie de turism n-au călcat în viaţa lor pe o cărare sau pe un traseu, n-au făcut turism montan, decât de hotel cu plajă. În cartier, pe dealul Moiseiului, întâlnim un… refugiu montan, al Consiliului Judeţean, făcut cu bani europeni. Alţi bani duşi pe apa Sâmbetei, nu a Izei. Aşezat în sat, între case, refugiul acela nu e montan, ci e „refugiu de munte”. Adică cei care au aversiune de munte, se pot opri acolo, să nu mai urce, să doarmă, poate chiar să stea la televizor sau să tragă un chef. Refugiul pus în sat nu are nici o logică, nici un firesc. Refugiul îl pui în vârf de munte sau la un capăt de traseu greu, de 6-8-10 ore, unde ştii că turistul trebuie să rămână peste noapte. În condiţii deseori vitrege. Dacă pui refugiul la asfalt… Probabil dacă se reabilita cabana forestieră de la Izvorul Albastru al Izei, turiştii pupau mâinile celor care au avut ideea.
Urcăm deci prin cartier, lăsăm în urmă Dea­lul Traian, Capul Muntelui sau Muncelul Râios, intrăm pe defileu. Reuşim să ajungem doar la zona de stâncării, unde roteau, sus de tot, nişte păsări ce păreau răpitoare, ce cuibăresc în zonă. Ne opreşte zăpada, ce ajunge până la fluierul piciorului, pe drum. Aici e încă iarnă, nu joacă. Aşa că lăsăm Izbucul pe data viitoare şi ne concentrăm pe defileu. Cine e Iza acolo? O poveste frumoasă, un vis al triumfului naturii! Neputând a face vreo comparaţie cu defilee „consacrate”, navigabile, cum e cel al Lăpuşului sau al Vaserului, cel al Izei este de departe cel mai frumos dintre cele de dimensiuni mai mici. Pereţi de stâncă, un drum forestiero-turistic pietruit decent, repezişuri şi cascade la tot pasul. Da, şi gunoaie ici colo, şi urme de exploatare, inevitabile. Încercăm să le ignorăm, din păcate în tot Maramureşul ele încep să facă parte din peisaj. Ceea ce nu e firesc, dar fiind pretutindeni, ochiul se obişnuieşte cu ele. Înjuri apăsat printre dinţi pe cei care s-au căznit să urce până acolo ca să-şi arunce gunoaiele şí porneşti mai departe. Dar adevărata frumuseţe a zonei o vezi numai dacă părăseşti drumul forestier şi cobori în defileu. Aici ai o sălbăticie totală, o victorie a apei asupra pietrei, asupra buştenilor. Apa cade, ţipă, bolboroseşte, geme. Dacă Iza ar fi aşa măcar până la jumătatea Văii Izei, nu ar fi nevoie de nici un fel de promovare, de şabloane false, de drumuri sau de biserici de lemn. Imaginaţi-vă, mai la vară, turişti în espadrile, cu rucsăcel în spate, urcand pe râu în sus, prin defileu, pe apă cuminte, cu pereţi de stâncă, oprindu-se pe câte un bolovan, la odihnă şi la sandwich. Şi da, la capăt de defileu chiar le-ar fi bun refugiul…

Din păcate, deja în Săcel, Iza devine o ghenă. Undeva spre capătul Văii Izei, e un râu trist, sec, cu gunoaie stratificate, de peste ani. Câte o viitură curăţă parţial râul şi duce gunoaiele noastre în Tisa, respectiv în Dunăre, spre marea încântare a vecinilor noştri. Şi totul porneşte, din păcate dar ironic, de la o apă cu iz de istorie, perfect curată, ce vine în cascade, într-una dintre cele mai frumoase şi mai sălbatice zone naturale din Maramureş, de sub Pietrosul Rodnei. Încă un potenţial turistic (real!!) ratat!!

1 COMENTARIU

  1. Domnule ziarist,apreciez campania pe care o faceti despre frumusetile naturii in judetul nostru,dar din pacate cu o floare nu se face primavara.
    Sa incerc sa imi exprim cateva pareri,astfel,atata timp cat in celula de baza a societatii,familia,nu se face o educatie in sensul pastrarii mediului curat,cred ca inca multe generatii vor tot arunca gunoaiele peste tot.
    La noi inca sunt luati in derizoriu cei care fac drumetii in natura,iar dintre montaniarzii care strabat potecile montane aproximativ doua treimi sunt straini ,care apreciaza frumusetile naturii noastre.Cred ca tinerii si nu numai ,ar trebui sa creeze cluburi cu obiectivul protectia naturii si sa organizeze drumetii,iar in cursul acestor drumetii sa marcheze cat mai multe trasee turistice.In final vreau sa citez un strain care ne-a vizitat tara “Aveti o tara atat de frumoasa,dar din pacate prost gospodarita “

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.