Trovanții de Maramureș. Pietrele ce cresc din pământ, precum voinicii!

0
202

Legenda spune despre trovanți că sunt pietre care cresc. De-aici până la capete de uriași ce se ivesc din glia străbună, poate chiar de daci, poate chiar de uriași precum cel al Rozei Rozalina, nu e mult. Maramureșul, deși nu apare nominalizat în lista națională a „posesorilor de trovanți”, are așa ceva în mai multe locuri. Dar să lămurim pentru început ce sunt ei.
„Trovanții sunt formațiuni numite și concrețiuni de gresie, create în straturi de nisipuri, legate între ele printr-un ciment carbonatic, datorită apelor calcaroase. Ca formare seamănă cu stalactitele și stalagmitele din peșteri. În principiu, trovanții sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă. Tendința lor este de creștere spontană – din centru către periferie – cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 ani. Apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice cu structură masivă, concentrică sau plană (stratificată), având dimensiuni de la câțiva milimetri la câțiva metri. Sunt incorect cunoscuți în anumite cercuri sub numele de pietre care cresc” , scrie pagina dedicată de pe wikipedia. Apoi urmează o listă a locurilor, în Vâlcea, Cluj, Sibiu, Hunedoara, Bacău, Bistrița-Năsăud. Unii, cum e cazul din Vâlcea, dar și-n Costa Rica, au făcut muzee pe baza acestor trovanți, profitând oarecum de misterul din jurul lor.

În Maramureș, ei se găsesc în mai multe locuri. Inclusiv unde nu le-ar fi locul! Cea mai cunoscută locație este cea de pe drumul spre mănăstirea Rohia, la margine de drum. Superb loc, ignorat de turiști. Dar trovanți găsim chiar în drumul mănăstirii, ce-i drept apăruți în urma săpăturilor la drumul de acces, pe versanți. În imediata apropiere, pe drumul de la Boiereni spre Măgoaja, așa-zisul drum național, pot fi văzuți trovanții cum se… risipesc, cum nu sunt uriași cu capete pleșuve, ci niște pietre care, pe măsură ce eroziunea sapă în stratul de nisip presat de milioane de ani, se rostogolesc la vale. În aceeași zonă de margine de Țară a Lăpușului, am mai găsit trovanți pe Drumul Unirii, cel de la Suciu spre județul Bistrița-Năsăud. Evident nebăgați în seamă, luați ca….eroziuni simple. Alt loc de trovanți este Cuesta Vimei, ne spune montaniardul Ionică Pop, în Dealul Vimei.
Dar nu se încheie aici lista uriașilor de Maramureș. Pentru că i-am regăsit, culmea, și-n zonă vulcanică! Pe drumul de la Șuior spre Creasta Cocoșului, pe lângă drumul betonat spre fosta mină, sunt aparent trovanți. Ba i-am găsit „vizavi”, câțiva versanți mai încolo, pe drumul din Mara spre Tătaru, în zonă cunoscută pentru roca bazaltică. Dar, ne avertizează montaniardul, sunt bile vulcanice, nu trovanți. La fel ca cei de la Vadu Izei. Un loc unicat în țară. Și nici ei nu cresc. Dimpotrivă, se erodează. Din păcate, nu am reușit să transformăm minunile naturii în atracții turistice, ca alții. Dar acest lucru nu ne descurajează în a vă arăta locurile și curiozitățile Maramureșului nostru.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.