În sătucul Stoiceni de lîngă oraşul Tîrgu Lăpuş (la 7 km), pe 20 februarie 1954, s-a născut Grigore Leşe. De mic, copilul cînta fără motiv, urca în pomi şi cînta, mergea pe drum şi cînta… Moştenea glasul mamei sale, Nastasia, cea care l-a născut „în picioare” (moaşa Şofrona a prins nou-născutul), l-a legănat şi i-a dat să sugă lapte din ţîţă pînă la vîrsta de 3 ani, pentru a nu se lega nici o boală de el. Şi oamenii din jur au constatat că Grigore horeşte frumos, aşa că din adolescenţă l-au chemat la nunţi, pe la căminele culturale din sate, sau în diverse spectacole. Atunci a început totul…
Spectacol pe fîn
La vîrsta de 67 de ani, devenit celebru, Grigore Leşe s-a întors în satul natal, pe terenul bunicului său de pe locul La Pădure, lîngă pîrîul ce miroase a apă minerală sulfuroasă (borcut), unde şi-a ridicat o casă ţărănească, cu prispă şi ferestre mari, şi o şură acoperită cu paie. Este prima gospodărie din sat, pe partea dreaptă a drumului.
Acolo, în curtea largă, cosită proaspăt, în ziua de duminică (27 iunie 2021), Grigore Leşe a dat un concert în faţa alor săi, a prietenilor şi cunoscuţilor din Ţara Lăpuşului, dar la invitaţie au răspuns şi bucureşteni, clujeni (printre care şi fiul său, Laurenţiu Ciprian Leşe, 40 ani), sibieni, băimăreni. Printre spectatori, am remarcat două grupuri de femei din Lăpuş şi Rogoz, unde pe vremuri Grigore a fost profesor de muzică şi dirijor de cor. Oamenii au şezut pe scaune şi lăiţi, iar cei mai tineri, pe baloţi de fîn. În faţă era casa, cu zece instrumentişti din Cluj pe prispă, dirijaţi de Ovidiu Barteş, iar în spate, pîrîul satului, de unde vîntul aducea miros de borcut.
Hora îngerilor
„Mă întorc acasă după ani şi ani de umblat prin lume şi vin înapoi cu mîna goală. Aduc atîta nimic acasă de nu-l pot purta carele încărcate cu nimic” – aşa a început Grigore Leşe, la microfon, dialogul său cu cei apropiaţi de sufletul său.
Grigore a prins să horească: „Nu gîndească tăt omu / C-a trăi cît pămîntu / C-a trăi o zi sau două / Şi s-a duce ca o rouă…” Apoi a continuat mărturisirile, era duminică, localnicii munceau cu tractorul la cosit şi greblat, sora sa n-a venit la concert, zicînd că şi aşa va fi lume multă…
„Săracu omu cu dor /Cum plînge sara la nor / Săracu omu cu jele / Cum plînge sara la stele” – a fost a doua hore cîntată de Grigore Leşe. În aerul păduros, cu o pasăre ciripind prin frunziş, horea părea nepămînteană. Grigore Leşe are un glas ca al pămîntului roşu în care s-a născut, sub Şatra Pintii.
În public, o tînără mamă venise la concert cu pruncul şi acesta a început să plîngă, iar ea i-a dat ţîţă, voia să plece, dar Grigore a oprit-o, nu-l deranjează scîncetele pruncilor, pentru el pruncii sînt îngeri.
Fluierul şi pasărea
„Vreu să îngîn păsările de p-aici…”, a zis Grigore Leşe. În copacii de peste drum, cînta de mama focului o pasăre, era o mierlă sau o altă cîntătoare şi Grigore, inspirat, a luat fluierul de-o palmă şi a scos din el un concert de mierle cu cioc galben şi cercuri portocalii în jurul ochilor. „Lăsaţi copiii să scîncească, au corzi vocale scurte, cîntă acut. Şi privighetoarea cîntă ca să arate că e stăpînă pe acel loc.”
Glasul lui Dumnezeu
Grigore Leşe a povestit despre întîlnirile sale cu poeţii Ioan Alexandru şi Cezar Ivănescu. Dar şi poezia populară are texte geniale, şi a cîntat „Nu-i lumină nicării / O murit tăţi oaminii / Numa la mîndruţa me /Arde lampa ca o ste / C-o gîndit c-oi me la e”. Este un mesaj existenţial pe glasul lui Dumnezău, a explicat artistul, nu o piesă de cîntat la nunţi. Nu poţi face bani cu horile şi a recitat versurile dramatice: „La mijlocu cerului / Cale nu-i, cărare nu-i, / Da de-o fo cîndva cărare, / Ea s-o prefăcut în vale / (…) Lumea me-i lume legată, Nu mn-i bine niciodată”.
Cum a cules folclorul
„Măi bădiţă rar în paşi / Nici mă iubeşti nici mă laşi / Nici mă iubeşti bade tu / Nici nu mă laşi la altu…” Grigore şi-a amintit de satul Lăpuş, unde pe uliţa dispensarului era o femeie ce „vorbea singură”. Ei bine, de la ea a cules acest text minunat. În Suciu, a ajuns la Maria Filip, care i-a cîntat o melodie splendidă. Aşa că a luat textul din Lăpuş şi melodia din Suciu şi a creat horea sa: Măi bădiţă rar în paşi.
A renunţat la sine, a fost nepăsător faţă de sine, în ideea să trăiască pentru muzică. A mers la nunţi fără să fie invitat, a umblat cu ceteraşi romi, a colindat prin crîşme, voia să ştie ce se cîntă în Ţara Lăpuşului, era animat de ideea că fapta-i importantă, nu vorba.
Frumuseţea muzicii
Pentru autenticitatea lor, Grigore Leşe a invitat la concert ceteraşi şi 4 perechi de dănţăuşi din Bercheş-Cluj, care au jucat „Românescu pă lungu”. De asemenea, a invitat şi orchestra „Cununa transilvană”, dirijor Ovidiu Barteș. Grigore Leşe este susţinut de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Cluj (director Adriana Irimieş) şi de Consiliul Județean Cluj, instituţii care pun preţ pe întoarcerea la origini şi pe valoare. Adriana Irimieş ne-a spus: „De la concertele lui Grigore Leşe n-ai cum să ieşi neplîns, mă simt fulgerată din cap pînă-n picioare cînd ascult muzica sa”.
Grigore Leşe ne-a avertizat că se apropie înserarea, că a venit vremea pentru imnul religios: „Nu lăsa, măicuţă, să pierim pe cale, că noi sîntem fiii lacrimilor tale…” Spectatorii l-au urmat, ca de altfel la toate horile. „Scapă-ne de patimi şi de pofte rele / Şi ne schimbă-n mîndre mărgăritărele”, a fost mesajul final al concertului de la casa lui Grigore Leşe din Stoiceni. Evenimentul a fost filmat de Orizont TV.
• Recitalul a fost însoțit de prezentarea cărții „Chipurile umilinței” de Grigore Leşe, apărută la editura „Lumea Credinței”. Prof. Valeria Bilţ a spus că Grigore Leşe este horitor, profesor doctor, dar şi un povestitor cu har. Cartea luminează biografia sa controversată. Poate fi comandată pe www.lumeacredinţei.com.
Cine este Grigore Leşe
Un muzician cu repertoriu format din melodii vechi, ce provin din folclorul autentic lăpuşean. Cîntă și la diverse instrumente (fluier, tilincă, toacă, fagot). A dat spectacole de autor, în turnee prin ţară şi străinătate: Italia, Elveţia, Franţa, SUA, Germania, Grecia, Spania, Japonia, Ucraina (Cernăuţi), Republica Moldova, Canada, Polonia, Mexic, Suedia, Austria, Ungaria, China.
Pentru noi, românii, este Grigore Leşe din Stoiceni şi trebuie să avem grijă de el, să-i ascultăm horile, pe care le-a luat din sate şi le-a dus în toată lumea, întorcîndu-se „cu mîna goală”, cu „nimic”. Prin arta sa, prin sacrificiul său artistic, unicul artist Grigore Leşe ne umple de frumuseţe şi bucurie înlăcrimată.
