Târnosirea Paraclisului Mănăstirii din Dragomirești

0
44

  • titlul de „Cetățean de Onoare” pentru Preasfințitul Părinte Episcop Iustin și ridicarea la rangul de Arhimandrit a starețului Sofronie Perța •

Marți, 20 iulie 2021, ziua de prăznuire a Sfântului și slăvitului Prooroc Ilie Tesviteanul, Mănăstirea Dragomirești din Maramureșul Voievodal a fost în mare sărbătoare, deoarece sfântul locaș de închinare își sărbătorește hramul istoric. Sărbătoarea hramului a fost onorată de Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, care, cu această ocazie, a târnosit noul Paraclis de la nivelul întâi al noii biserici a mănăstirii și a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Slujba târnosirii

După o primire cu adevărat sărbătorească, cum numai în Maramureșul Voievodal se întâmplă, în care credincioșii din toate satele din jurul orașului Dragomirești l-au primit pe ierarhul lor cu mare bucurie, s-a trecut la oficierea slujbei de târnosire, oficiată după toate regulile Bisericii Ortodoxe.

Noul Paraclis este un spațiu oferit de ctitori pentru rugăciunea continuă de zi și noapte, care se face la mănăstire, realizat într-o formă arhitecturală de excepție, gândită de genialul și modestul Arhitect Dorel Cordoș din Sighetu Marmației, cel care a gândit spații de reculegere și rugăciune unice în Maramureș și Sătmar, precum Mănăstirile Bârsana, Rohia, Rohiița, Săpânța, Scărișoara Nouă, Botiza, ca să pomenim doar câteva din ele, precum și Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, clădire unică din nord-vestul României, și biserici de mir din mai multe locuri din Eparhia Maramureșului și Sătmarului.

Lucrat din cărămidă aparentă în spațiul din subsolul noii biserici de lemn, Paraclisul este unicat, de o frumusețe rar întâlnită, construit din cărămidă aparentă, încât simpla intrare te îmbie la rugăciune și multă meditație, care îți dă o liniște interioară binefăcătoare, oferită doar de locurile cu multă sfințenie. Nu se poate, călătorule, care, ajuns pe Valea Izei, și mergând pe Vale în jos sau în sus, să nu te abați din mers doi pași din drumul tău la dreapta sau la stânga, pe culmea sfințită a Dragomireștiului, unde sălăjluiește Mănăstirea și să devii, fără voia ta, pelerin al acestui mileniu al desacralizării și mărturisitor al lui Hristos într-o vreme în care Dumnezeu cel Viu te așteaptă să-ți fie partener de drum, precum s-a întâmplat pe drumul binecunoscut al Damascului. Nu ezita. Valea Izei poate deveni, în acest caz, un nou drum al Damascului, în care Îl ai partener de drum pe Însuși Mântuitorul.

Acum vorbim doar de Sfințitul Paraclis, dar peste câțiva ani, cu voia lui Dumnezeu, aici va fi o mare casă de închinare, biserica cea nouă, din lemn, a cărei turlă se ridică peste toți copacii din zonă, încât o vezi de departe și te va aștepta și ea să îi treci pragul. Aici vorbim de un ansamblu monahal, pentru că, împreună cu biserica și Paraclisul, să află și vastul Altar de Vară, gândit de același inegelabil arhitect Cordoș, în care vezi măreția și noblețea lemnului masiv pus în operă, care își arată fără reținere monumentalitatea.

Revenim la frumusețea Paraclisului, un sobor de peste 25 de preoți s-a rugat în genunchi ca Dumnezeu să-și coboare harul Său și Duhul Său cel Sfânt peste acest loc binecuvântat și sfințit cu Sfinte Moaște de Sfinți Mucenici, puse în piciorul Sfintei Mese din Sfântul Altar, în acest caz de Sfinți Români de la Niculițel, de lângă Tulcea – Zotic, Atal, Camasie și Filip –, apoi rămânerea de veghe pentru acest loc sfințit a celor patru Sfinți Evangheliști – Matei, Ioan, Luca și Marcu – puși, ca să țină cât piatra, în icoane gravate în granit, pe colțurile Sfintei Mese, spălată cu aghiazmă și apă de trandafiri, frumos mirositoare, și apoi ungerea cu Sfântul și Marele Mir, atât a Sfintei Mese, cât și picturii și locașului întreg, inclusiv Catapeteasma din cărămidă, ca să fie cu adevărat loc sfințit.

Cu ocazia târnosirii, Paraclisul a primit, pe lângă hramul istoric, Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, și al doilea hram – Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureș, un Sfânt Mărturisitor al Maramureșului, mult iubit de tot poporul și grabnic ajutător tuturor.

Sfânta Liturghie Arhierească

După oficierea Slujbei de Târnosire, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Altarul de Vară din ansamblul Mănăstirii, înconjurat de un sobor de preoți și preoți de mir invitați de părintele stareț Sofronie Perța, fiu al Maramureșului, din Botiza: Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor și schiturilor și starețul Mănăstirii Rohia, Arhim. Teofil Pop, starețul Mănăstirii Moisei, Protos. Sofronie Perța, starețul Mănăstirii gazdă, Pr. Mihai Chira, protopopul Vișeului, Pr. Călin Vlad, secretarul Protopopiatului Vișeu, Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan Bizău, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, Protos. Nifon Neamciuc, starețul Mănăstirii Strâmtura, Protos. Antonie Ciobanu, starețul Schitului „Sfântul Gheorghe” Borșa, Protos. Atanasie de la Mănăstirea Nicula, preoții Ciprian Antal și Mihali Gheorghe din Dragomirești, Pr. Adrian Tămaș, slujitor la mănăstire, Pr. Gavriș Vancea și Pr. Ioan Timiș din Săliștea de Sus, Pr. Dumitru Iuga din Săcel, Pr. Ierima Ioan Narcis, din Săliștea de Sus I, Pr. Grigore Andreica, proin-protopop al Vișeului, Pr. Vasile Cozma din Rozavlea, Ierom. Dionisie Trifoi de la Mănăstirea Botiza, Pr. Gheorghe Moldovan din Budești, Pr. Ștefan Ardelean din Vișeu de Mijloc, Pr. Ioan Capolna din Sârbi, Pr. George Purian din Cluj-Napoca, Arhid. Teodosie Bud, consilier eparhial economic, Arhid. Vlad Verdeș, inspector eparhial pentru catehizarea tineretului, Arhid. Dr. Nifon Motogna, administratorul Catedralei Episcopale „Sfânta Treime” din Baia Mare, Arhid. Lucian Burnar, secretar eparhial, alți preoți invitați.

Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Grupul Psaltic „Theologos” al Episcopiei Maramureșului și Sătmarului, dirijat de Arhid. Prof. Drd. Adrian Dobreanu, iar la priceasnă au cântat Arhidiaconii Vlad Verdeș, Teodosie Bud și Lucian Burnar.

În rândul credincioșilor s-au aflat primarul Vasile Țiplea din Dragomirești și primarul Ștefan Iuga din Săliștea de Sus, Dorel Cordoș, Arhitectul ansamblului monahal, inginerul constructor Mihai Boga, pictorul bisericii.

Distincții

Primarul Vasile Țiplea a conferit Preasfințitului Părinte Episcop Iustin titlul de „Cetățean de Onoare al orașului Dragomirești”, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, a hirotonirii a 14 preoți născuți în Dragomirești, sfințirea a trei altare de biserici pe raza orașului și unei capele de cimitir, a altor lucruri importante.

Părintele stareț Sofronie a fost ridicat la rangul de Arhimandrit, ca urmare a aprobării Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la propunerea Preasfințitului Părinte Episcop Iustin. Documentul a fost citit de Părintele Arhimandrit Macarie Motogna, exarhul mănăstirilor și schiturilor. Părintele Sofronie Perța are 63 de ani, 35 de ani de slujire clericală și 35 de ani de viață monahală.

Preotul Adrian Tămaș, slujitor la Altarul mănăstirii, a fost distins cu Ordinul omagial „Preot Nicolae Gherman”. Primarul Vasile Țiplea a fost distins cu Medalia „Centenarul nașterii Arhiepiscopului Justinian”. Arhitectul Dorel Cordoș a fost distins cu Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul” pentru laici. Domnul Petru Boris Ordinul Omagial „Preot Nicolae Gherman” pentru laici. Mihai Boga, diriginte de șantier, a primit Medalia Omagială „Preot Nicolae Gherman” pentru laici.

Diplomele Anului Omagial au fost conferite doamnilor Gaga Marius Simion, Gavriș Ardelean, Marișca Țiplea, Toader Perța, Vasile Mariș – binefăcători, Vasile Boris, Ioan Boris, Vasile Ștefanca, Ioan Popa, constructori, Sabin și Gabriela Drinceanu, pictori bisericești.

Părintele Arhimandrit Sofronie, starețul Mănăstirii, a mulțumit Preasfințitului Părinte Episcop Iustin, soborului, meșterilor și binefăcătorilor pentru efortul depus și a oferit Preasfințitului Părinte Episcop Iustin o icoană cu Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, pictată de Sabin și Gabriela Drinceanu.

Cuvântul de învățătură

         Vastul cuvânt de învățătură rostit de Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a fost rostit pornind de la viața Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, de la ascultarea de porunca lui Dumnezeu și de la rolul conducătorilor în orice societate, pe care trebuie să o ducă pe calea lui Dumnezeu, nu în rătăcire:

„Să ne rugăm ca Dumnezeu să dea înțelepciune conducătorilor lumii, ca să nu ducă umanitatea la naufragiu, conducătorilor Europei, conducătorilor noștri. Poporul român este un popor creștin, cuminte, înțelept, n-a dus războaie religioase, n-a luat nimica nimănui. Suntem iubiți de Dumnezeu. Am fost încercați, am fost răstigniți mereu, nu știu dacă din voia lui Dumnezeu sau din răutatea altor oameni neprieteni sau altor neamuri, dar mereu am înviat pentru că L-am avut pe Dumnezeu. Numai cu Dumnezeu ne vom salva. Țineți aproape de Biserică. Stați lângă zidurile bisericii… Numai Dumnezeu, dacă stăm aproape de El, dacă mergem duminica și în sărbători la biserică, dacă-i cerem iortare, dacă ținem legea, a părinților, a moșilor și strămoșilor. Nici conducătorii n-au voie s-o calce, că iată ce se întâmplă și nici poporul să nu fie dus în rătăcire, că iată ce nenorociri pot veni”, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin.

Apoi, Preasfințitul Părinte Episcop Iustin a îndemnat poporul să stea aproape de Dumnezeu, să se roage Lui și să Îl cinstească:

„Și de la Sfântul Ilie învățăm să avem râvnă pentru Dumnezeu. De la Sfântul Ilie  învățăm să apărăm legea lui Dumnezeu. Noi, păstorii, învățăm că trebuie să spunem ce este bine și ce este rău, să nu ne temem, ci să spunem lucrurilor pe nume. Biserica are Duhul profestic mereu. Fiecare păstor este și profet. Trebuie să spună precum profeții odinioară. Nu suntem pe un drum bun. Trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, la rânduiala părinților noaștri. Slavă lui Dumnezeu că Maramureșul și zona aceasta, partea această de țară și, de ce să nu zic, România, care e numită „Grădina Maicii Domnului”, este creștină. Încă suntem un popor  creștin. Și asta ne va salva. Biserica, Dumnezeu, creștinismul, Sfinții, Maica Domnului, Sfinții pe care îi cinstim. Aceștia ne vor salva. Și ne vor înconjura necazurile. Sigur că trebuie să ne rugăm pentru toată lumea, a spus Preasfințitul Părinte Episcop Iustin. Cum ne rugăm noi? Să ne izbăvească Dumnezeu de potop, de foc, de revărsarea apelor, de sabie, de venirea altor neamuri asupra noastră. Aveți o Biserică Sfântă, ca o mamă care se roagă. Alte biserici nu au rugăciunile pe care le avem noi. În toate ecteniile zicem ‹‹pentru buna întocmirea văzduhului și pentru îmbelșugarea roadelor pământului››. Alte religii nu au rugăciuni de îmblânzire a naturii și de binecuvântare a ei și de chemarea numelui lui Dumnezeu, de sfințire a naturii înconjurătoare. Nu au. Noi avem aceste rugăciuni și preoții le fac mereu. Zilnic ne rugăm lui Dumnezeu ca să ne ocrotească și sfinții pe care îi cinstim, și Dumnezeu și Maica Domnului pe care o iubim.”

Istoricul mănăstirii

Mănăstirea Dragomirești a luat ființă în 1925, în locul numit Prihodiște, la inițiativa monahului Pimen Moldovan, preotul comunității de aici. În anul 1927 s-a construit biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, însă construirea unui drum și sfințirea bisericii au fost amânate mereu, în ciuda faptului că mănăstirea devenea tot mai cunoscută, sub numele de Mănăstirea de pe Izvor, și tot mai cercetată.  Tocmai din acest motiv comuniștii incendiază mănăstirea în anul 1949, din care rămân doar fundațiile, mormântul ctitorului și, intactă, neafectată de foc, Icoana făcătoare de minuni „Maica Domnului cu Pruncul”.

În 20 august 1950, Consiliul Eparhial a dispus reconstruirea mănăstirii în locul numit Arinii Runcului, situat pe o culme în dreapta drumului județean, ce duce de la Dragomirești la Săliștea de Sus. Construirea noii mănăstiri, pe locul în care se află și acum, i-a fost încredințată ieromonahului Miron Codrea Nuțu, starețul mănăstirii și protopopul Izei, ajutat de preotul Ioan Găzdacu din Săcel. Lucrările au început în data de 23 iulie 1951, iar trei ani mai târziu, în 1954, era gata biserica de lemn și casa monahală. Biserica, construită în stilul bisericilor de început de secol XX, a primit un nou hram – „Nașterea Maicii Domnului”, mănăstirea devenind în anii următori un cunoscut loc de pelerinaj.

La 1 octombrie 1959, mănăstirea a fost închisă de regimul comunist, autoritățile politice locale dispunând ca biserica să fie demontată și transferată la Parohia Baia Borșa. Biserica nu a fost mutată, rămânând, până azi, pe loc, în grija Maicii Domnului, a cărei Icoană Făcătoare de Minuni a rămas în biserică, în așteptarea unor vremuri mai bune.

Mănăstirea a fost redeschisă în iulie 1990, prin venirea Ieromonahului Sofronie Perța  de la Mănăstirea Toplița, originar din Botiza, care a schimbat hramul în cel actual – Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul. Între anii 1992-1994 se construiește casa monahală, iar în anul 1995 mica biserică este restaurată.

În 20 iulie 2008 se pune piatra de temelie la noua biserică de lemn cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” de către Preasfințitul Părinte Justinian Chira, Episcopul Maramureșului și Sătmarului.

Biserica de lemn, proiectată de Arhitectul Dorel Cordoș, e de fapt un ansamblu eclesiastic: la demisol se află un paraclis îmbrăcat în cărămidă, diaconicon/veșmântar, spațiu pentru aprins lumânări, cameră pentru spovedanie, iar în partea de sus se află o impresionantă biserică de lemn, de o înăîlțime considerabilă, legată de un altar de vară. Lucrările la demisol au început în anul 2012, iar biserica de lemn a fost ridicată între anii 2014-2019 de către echipa meșterului Petru Boris din Bârsana. În perioada anilor 2020-2021, paraclisul de la demisol a fost finalizat și pregătit pentru sfințire, Sfânta Masă și Iconostasul fiind executate de preotul Adrian Tămaș, slujitor la mănăstire.

Andrei Fărcaș, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.