• Am stat de vorbă cu cîțiva țărani din satul Costeni, pentru a le afla necazurile. Un bărbat (70 ani) are pensie de 1.000 lei pe lună, crește singur 7 vaci, asta e viața lui de zi cu zi. Predă laptele crud la centrul de colectare din sat și primește 1 leu/ litru, preț pe care-l consideră mic. Avea cîndva 5 bivolițe și vindea smîntîna grasă în Baia Mare, dar drumul pînă acolo e prea lung… Mulți costenari cresc vaci, le duc la pășune cu gard electric, le cară apa de adăpat de acasă.
• Ioan Hereș (40 ani) este unul dintre cei 24 de gospodari care mai țin cai pentru tracțiune. Caii sînt utili în Costeni, zonă de dealuri și terase, cu multe holde ce nu pot fi arate cu tractorul. Caii sînt necesari și la pădure, tractoarele nu pot urca pe unele pîraie. Porumbul este prășit cu ajutorul cailor, iar fînul din clăile de pe dealuri este coborît cu căruța. A rămas în sat un singur car tras de vaci, nepotcovite, omul le prinde rar la jug. Erau și cîteva perechi de boi, dar tractoarele deja i-au înlocuit. Ion Hereș nu va renunța la cai, iepele față mînji an de an, îi vinde la preț bun.
• Unii crescători de vaci din Costeni au obiceiul să le monteze cu material seminal de la tauri din rase de carne, ceea ce duce la fătări grele (trebuie cîțiva bărbați să tragă vițelul, cu funia). De dragul banilor (un vițel „de carne” costă dublu față de unul bălțat), gospodarii își pierd vacile de lapte. Țăranii sînt nemulțumiți de închiderea tîrgurilor și de faptul că piețele agroalimentare sînt ocupate 80% de comercianți. „Nu cîștigă cel ce muncește!”, zic ei.
