“Dezantropizare” de Maramureș: Fie să renască, fie să ne dispară urmele!

0
312

Conform dicționarelor, antropizarea este un proces de transformare a mediului înconjurător și a peisajelor datorită acțiunii omului. Ecosistemele antropizate sunt un tip artificial de ecosisteme care au fost modificate de om. Prin invadarea habitatelor naturale omul modifică parametrii naturali ai biotopurilor și implicit afectează populațiile endemice din respectivele habitate.
Are loc o fragmentare a arealelor ceea ce duce la dispariția unor întregi populații de plante și animale din zona respectivă. Mineritul, urbanizarea, construcțiile hidrotehnice și de infrastructură produc cele mai multe pagube în acest sens, scrie sites.google.com/profudebio. Există fenomene de gen, reversibile? Am fi înclinați să spunem că nu, că distrugem Planeta cu sârg. Maramureșul nostru drag însă ne arată că se poate, că „dezantropizarea” e posibilă!!

Drumuri, halde, acumulări, ruine

Parcurgând Maramureșul constant, cu sârg, în ani și ani, constați, ce-i drept, distrugerea de habitate, de peisaje, dar de asemenea, faptul c[ acolo unde omul n-a mai avut interese, Natura își revine chiar cu măreție! În cazul drumurilor de exploatare forestieră, e cel mai vizibil! Da, sunt urâte, adevărate răni. Dar după plecarea forestierilor, în 2-3 ani, urmele noastre încep să dispară! În zona Băița și Nistru, fenomenul poate fi observat. Sigur, nu înseamnă că pădurea e farmacie și că nu apar alte și alte drumuri forestiere… Până și tăierile de pădure, pe alocuri, inclusiv la Borșa spre Pris­lop, sunt istorie, doar pozele făcute la cel moment mai arată dezastrul. Am aminti fostul drum județean de la Săpânța spre Baia Mare, din care se mai vede doar, pe alocuri, un șir de borduri. În rest, e istorie! „Lăsată în pace, natura revine. Avem inclusiv terasamente de căi ferate forestiere care s-au redat singure naturii ori au devenit drumuri. Ca pe ruta Sighet-Izvoare. Cât despre tăierile masive, există capacitate de regenerare a pădurii, s-a văzut și pe Prislop, și pe Pietrosul. Silvicii se bazează mult pe asta, pe capacitatea uriașă a naturii de a reveni”, spune montaniardul Ionică Pop. Se observă de asemenea și în cazul terenurilor agricole lăsate de izbeliște. Ele devin fânețe, apoi lăstăriș, apoi păduri în toată regula, peste tot în Maramureș!!

Baraje, mine, haituri

Au existat chiar abuzuri mai mari ale Omului asupra Naturii care sunt, încet, ascunse. Sigur, cu costuri. „Multe iazuri și halde au fost ecologizate fără bani de la Banca Mondială sau de la U.E., cu ajutor exclusiv de la Cel de Sus! Să reamintim iazul de la Bozânta, cel care acum are pe el o adevărată deltă, cu păsăret. Sau minele de sare, de la Coștiui sau Ocna Șugatag, care s-au prăbușit și au devenit lacuri cu apă sărată, obiective turistice. În cazul celei de la Coștiui, s-a prăbușit, a generat un lac cu apă sărată, care apoi a fost acoperit total de o alunecare de teren. Cât despre ruinele minerești, le vedeți la Valea Borcutului, Baia Borșa, Gura Băii, Burloaia etc, în curând le va înghiți natura!”, spune montaniardul. La fel puțurile prăbușite, cum sunt cele de la Nistru sau Ilba. Ori haldele copleșite de vegetație, fie ea la rându-i invazivă, cu mesteceni și salcâmi. Se petrece la Valea Secu din Botiza sau chiar la Dealul Minei din Baia Sprie, care odinioară era total golaș! Urcând spre cel de-al doilea Lac Albastru, de la baza Dealului Minei, ești total în pădure, cu drumuri și clădiri distruse de copaci și vegetație. De asemenea, sunt lucrări hidrologice care au fost recâștigate de Natură. Așa zisele haituri, care ajutau la plutărit, sunt colmatate, fie că vorbim de Măcârlău pe Vaser sau pe Valea Sturului. Până și controversatul baraj de la Cătălina, de pe râul Lăpuș, este copleșit de natură. Structura e acolo, dar este cartierul general al unei masive populații de cormorani care pescuiesc acolo în voie! Alt exemplu? Barajele de retenție făcute cu eforturi mari și cu bani europeni pe râul Repedea în sus, au funcționat câțiva ani… după care s-au colmatat și nu mai au nici un efect, nu mai opresc nici viteza apei nici lemnele. Au devenit simple cascade. Din beton…
Iar dacă încercăm să privim situația… de sus, dar fără infatuare, ne ajută Google Earth. Care ne arată cum acumularea Firiza se colmatează vizibil și adună mii și mii de tone de nămol. Cum iazul de steril de la Șurdești își revenea singur și se împădurea, ba se năștea pe el un lac unde căvnicarii deja pescuiau. Au venit finanțările de care râde montaniardul, o firmă a ecologizat iazul, a îndreptat, înierbat etc, a distrus acumularea de apă. Ei, după câțiva ani, lacul încearcă să se refacă, Natura încearcă să își sublinieze punctul de vedere… acolo se cuvine să fie un lac! Cu câțiva ani în urmă, documentarul „Life after people” încerca să arate cum ar/va arăta Planeta fără noi, în 10, 50, 100, 200 de ani. Cu exemple de la Cernobîl și din alte zone părăsite de om, antropizate doar în scop industrial, apoi părăsite. Maramureșul poate, de sine stătător, să susțină un asemenea documentar, din păduri, zone miniere, acumulări etc. Există o singură condiție, obligatorie. Lipsa noastră din… peisaj!!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.