Am revenit, după ani mulţi, la casa din capătul Băiţei de sub Codru, unde a fost împuşcat partizanul Vasile Blidaru. Multă vreme, ea fusese părăsită. E vie iar, a revenit aici nora soţilor Rogoz, proprietarii casei. Dar se impune o scurtă istorie, fie ea plină de legende.
• Istoria
Vasile Blidaru din satul Odeşti a fugit în păduri, în urma unui conflict cu reprezentanţi ai noii puteri comuniste ce preluau încet frâiele, în sate. Ar fi fugit până în Italia, iar la Triest ar fi fost antrenat, la fel ca alţi fugari din toate noile ţări comuniste, pentru activităţi de spionaj, propagandă, partizanat, în munţi. Se ştie, est europenii încă visau că “vin americanii”, dar aceştia au întârziat puţin…cam 45 de ani. Vasile Blidaru a revenit în zona Codrului, s-a răzbunat, după care a bântuit prin păduri, iniţial alături de alţi fugari. Unul dintre ei era Traian Rogoz, din Băiţa de Sub Codru. Cel din urmă a fost prins, băgat la puşcărie. Se presupune că soţia lui, Florica, ar fi devenit iubita lui Blidaru. Familia, inclusiv nora, neagă cu desăvârşire şi amantlâcul şi trădarea ulterioară. Cert este, spune jurnalistul şi scriitorul Iosif Ţiproc, ce a documentat povestea în cartea “Vasile Blidaru-omul şi legenda”, că la o săptămână după uciderea lui Vasile Blidaru, Traian Rogoz era eliberat. Au avut doi copii, Emilia şi Liviu. Cel din urmă s-a căsătorit şi a locuit acolo, în acea casă. Apoi, a fost îngropat, aparent, la câţiva metri de locul unde a fost împuşcat partizanul. Florica Rogoz a trăit până în 1973.
Scena uciderii haiducului pe 20 mai 1958, la ora 23, este explicată altfel de legende, altfel de cei de faţă. Un ofiţer de Securitate, sub anonimat, îi explica scriitorului Ţiproc că erau patru ofiţeri ascunşi la pândă şi alţi zece în podul casei. Iar Florica avea buton cu fir care să-i alerteze. Inclusiv o sticlă de vin cu somnifer primise, ca să-l înmoaie. După împuşcarea lui, au mai fost arestaţi 11 oameni din sat.
• Prezentul
Am fost la casa de la capătul satului Băiţa, să revedem locul istoric. Am fost opriţi la poartă. Casa fusese o vreme părăsită, iar nora soţilor Rogoz se ruşina de modul în care arată. Aşa c-am făcut o poză din drum, atât. Şi i-am ascultat povestea. Evident, neagă poveştile. Dar constată că există un blestem asupra locului şi a casei. Ea l-a îngrijit pe Traian Rogoz, la bătrâneţe. Apoi, aici a rămas fiul ei, al nurorii. Care s-a căsătorit cu o femeie din sat, dorită şi de alţii. S-a ajuns până acolo încât i-au venit la poartă, l-au bătut cumplit şi l-au tăiat cu cuţitul, pe podeţul de la intrarea în curte. Drept pentru care au făcut şi puşcărie. Am întrebat şi localnici din zonă, ce ştiu despre poveştile cu Blidaru. Am primit răspuns sec: “Nu mai vorbe’ nime’de Blidaru! Amu’ Guvernu’, Covidu’, astea-s grijile!!”, ne spune un sătean şugubăţ de pe aceeaşi uliţă. “Eu sunt nora lui Florica. Multe aş avea să vă spun… Am plecat de aici sa grijesc o bătrână. M-am întors, am găsit casa aşa de distrusă, că nici câinele nu stă. Pe când am revenit, n-am cunoscut casa. Când am venit în ‘70 aici, i-am zis soţului… când ieşim în pensie aici vom veni… Şi-s crescută la oraş. Da m-am îndrăgostit de locul ăsta. Am revenit să refac ce se poate reface. Dar a fost necaz… aici pe podul ăsta au tăbărât 4-5 pe feciorul meu, era să-l omoare. Cam de cinci ani. Eu zic că după povestea cu Blidaru a rămas un fel de blestem. Nu le-o mers bine niciunuia. Ea o fost condamnată de sat c-ar fi trăit cu Blidaru, dar eu nu ştiu, nu cred. Socrul meu vorbea foarte bine de Blidaru.Îl idolatriza, l-o iubit. Multe mi-o povestit…pe unde o umblat, pe unde o trăit, dar aşa ceva niciodată nu s-o vorbit. Dar a rămas un blestem…nici fiul meu nu e bine, eu cred că a primit un şoc nervos atunci, ce n-a fost tratat. A fost neglijat”, ne povesteşte nora soţilor Florica şi Traian Rogoz.
Rămâne însă blestemul?Aparent da. Inclusiv asupra noastră, de a nu pune în ramă locuri şi momente ale istoriei noastre recente.
