Mă aștept la reacții din partea unor cititori. Adică într-o vreme afurisită, cu armata rusească aproape de granița noastră, cu pandemie, crize de tot felul, agresiunea facturilor, școala dată peste cap, cu o lume politică fără cheotori, cu omături care dau de furcă primăriilor, mie îmi arde de amintiri nobile. Mă explic repede: decât o lecție despre depresie, mai bine o aventură în istoria literaturii. Mai ales că este vorba despre povești mai puțin cunoscute. M-am convins în viața asta care mi-a fost hărăzită că marile personalități luminează și cu umbra lor locurile prin care trec ori adăstează dintr-un motiv sau altul. Spațiul acela rămâne marcat de spiritul tutelar al omului, dar și al operei sale. Ovidiu a sfințit Pontus Euxinus. Eminescu a salutat Blajul, Mica Romă. Nichita Stănescu a binecuvântat Maramureșul. Puțini dintre noi știm că Tolstoi, prin 1854, a fost pentru câteva luni la București, fiind înrolat în Armata Dunăreană.
Se spune că Marcel Proust a trecut prin sudul României. S-a lovit de aerul pe care urma să-l dăltuiască Brâncuși. Mi-a fost dat să cutreier, în mai multe rânduri, acele locuri care au lăsat profunde urme în sufletul meu. Am fost pe drumul lui Tudor din Vladimiri, apoi la celebrii olari de la Noapteșa, dar și la ruinele podului lui Apollodor. Mi-a fost dat să ajung într-un loc, unde am aflat ceea ce vă povestesc mai jos. Pe malul Motrului, pe drumul ce leagă orașul cu măreția operelor lui Brâncuși, adică Târgu Jiu, de Strehaia se află localitatea Corcova. Acest loc este legat de numele prințului Anton Bibescu, care a avut o moșie aici. Pe la sfârșitul veacului al 19-lea, via a fost lovită de filoxeră. Pentru refacerea podgoriei, prințul Anton îl aduce la Corcova pe Emmanuel Sauget, absolvent și șef de promoție al Facultății de Științe Agricole din Nancy. Acesta plantează soiuri nobile aduse din Franța și creează, prin metoda obținerii vinurilor de Bordeaux, celebrul Corcovin, preferat de prinț și distinșii invitați la moșie.
Cupajul inventat de Sauget a devenit nume european obținut din podgoria refăcută, și nu a mai putut fi inventat de nimeni. Anton Bibescu a fost un diplomat cu preocupări literare. Alături de Marcel Proust, a fost membru în Comitetul pentru apărarea raselor asuprite din Ungaria. Marele scriitor francez a fost preocupat de răscoala țăranilor din 1907, dar și de frământările de la granița cu Bulgaria din 1913. Proust va rămâne profund atașat de prințul Anton și, la sugestia lui, scriitorul va sprijini imaginea României în cercurile literare și diplomatice. Cumnata prințului Anton, cu moșie la Corcova, scriitoarea Martha Bibescu, a fost în cercurile scriitorului francez. Martha Bibescu este autoarea mai multor romane, printre care și unul cu titlu sugestiv – „La bal cu Marcel Proust.” A obținut mari premii europene.
Marele scriitor francez, prudent în aprecieri, îi spune Marthei: „Sunteți un scriitor desăvârșit, prințesă, și asta nu-i puțin, când prin scriitor înțelegem atâția artiști renumiți.” Sau Francois Mauriac: „Cine sunteți dumneavoastră? Cea mai admirabilă inteligență de femeie pe care o cunosc.” Dar să revin la Corcova, moșia prințului Anton. A fost un loc râvnit de mulți scriitori și diplomați. Au poposit aici Ion Minulescu sau Ion Pillat. Mihail Sebastian, când a fost prigonit, a fost găzduit la celebra podgorie, care avea un castel, și a scris piesa „Steaua fără nume.” Scriam în urmă cu mai mult timp că am trecut și eu pe la Corcova, invitat de inginerul Lungu. Lumea aceea s-a scufundat, dar a rămas știrea că Marcel Proust a trecut prin sudul României. Legenda plutește în aer și se rescrie în fiecare toamnă în podgoria revigorată. Din păcate, celebrul scriitor francez nu a lăsat un semn mai concludent despre trecerea lui pe aceste locuri.
Am găsit o scrisoare a lui Proust către Anton Bibescu: „Nume dragi, ca acela de Corcova, îmi erau atât de familiare și de apropiate.” Așa, spiritul lui Marcel Proust locuiește pe aceste dealuri. Rămâne atmosfera unor vremi de glorie. Care au făcut foarte bine României, imaginii ei în Europa. Și umbra lui Marcel Proust. Eu m-am împroprietărit cu povestea atrăgătoare, cu amintirea nobilă, cuceritoare. Că scria Martha Bibescu: „O țară care nu are cultul trecutului nu poate avea tradiție.”
