Este o întrebare care ne frământă fără să avem surse convingătoare pentru a afla puținul adevăr de după cortină. Avem analiști admirabili, bine informați, cu logica argumentului, dar și ei ne spun cam ce se vede. Am avut norocul să citesc un interviu, în revista Dilema veche, cu istoricul Adam Michnik, legendarul disident polonez, cu șase ani de detenție, unul din liderii Solidarității, intelectual public, redactor-șef al celui mai mare ziar polonez, Gazeta Wyborcza. România este o țară care-l fascinează, având mulți prieteni printre intelectualii români. Unul apropiat este Andrei Pleșu. Opiniile lui Michnik mi se par venite dintr-un orizont mai puțin frecventat de noi. Deci, ce vrea Putin? Liderul rus, când a pus în mișcare mașinăria de război, a mizat pe faptul că Vestul este mai slăbit ca niciodată. A fost mânat în luptă și printr-o paranoia antiamericană. Putin crede că tot ce fac americanii e împotriva Rusiei. A fost supărat, până la enervare, când actualul președinte ucrainean Volodimir Zelenski a câștigat alegerile.
A fost îngrijorat, el Putin, când un tânăr actor dintr-un popular spectacol comic de televiziune, a putut să ocupe cea mai mare funcție în stat. Venit în politică din afara domeniului. Acum se știe că a fost sprijinit financiar de Igor Kolomoiski, un oligarh ucrainean care și-a ajutat substanțial țara și cu ocazia primului conflict cu Rusia, în 2014. A finanțat și a înarmat unități militare de voluntari, care s-au dovedit vitale în oprirea ofensivei conduse de separatiștii din Donbas și de soldații ruși. Zelenski se dovedește a fi un președinte care se privește în oglindă, este neprofesionist când declară că nu există niciun pericol militar, dar cere armament din Vest. Parcă nu realizează că Putin este agresorul, iar Ucraina, obiectul acestei agresiuni. Putin a avut un anumit obiectiv atunci când a început mobilizarea trupelor. Nu se aștepta ca Occidentul și Biden să reacționeze suficient de ferm diplomatic.
Dar el își continuă planul, folosind tactici rusești și sovietice. Vrea schimbare de frontiere în Europa, creând un precedent extrem de grav. Structura de rezistență a Europei a fost lovită de liderul rus, iar daunele provocate se văd. Uniunea Europeană și-a pierdut o parte din atractivitate. Se consolidează forțele eurosceptice. În Italia, Spania, Franța. Viktor Orban, premierul maghiar, este un model de autoritate și pentru actualul guvern polonez. Dacă Orban este un admirator al lui Putin, premierul polonez nu poate fi, deoarece îi desparte narațiunea Katyn a martiriului. Apoi nu a fost elucidat accidentul aviatic de la Smolensk, din 2010, în care a murit fratele său geamăn, Lech Kaczynski, pe atunci președintele Poloniei. Guvernul actual, însă, nu a reușit să recupereze epava avionului de la Putin. În Rusia, când este vorba de decizii, totul depinde de un singur om. Putin a reușit să concentreze în mâinile lui puterea politică. Ambițiile lui de a recupera ceva din fosta Uniune Sovietică îl plasează în categoria liderilor absoluți. Putin consideră Ucraina o colonie americană, cu un regim marionetă.
Era luni seara, 21 februarie, și așteptam veștile. Și ele au venit. Președintele Vladimir Putin semnează Decretul de independență a regiunilor separatiste. Rusia a decis să recunoască independența celor două republici separatiste din Donbas. Adică Republica Populară Donețk și Republica Populară Lugansk. Decizie anunțată într-o adresare televizată către națiune, după o ședință a Consiliului de Securitate al Federației Ruse. Luni seara, Putin a avut un discurs lung, dezlânat, cu referiri la istoria Ucrainei, care, pentru el, nu trebuie să existe ca stat.
Vă dați seama ce vremuri trăim? Am reținut un fragment din provocatoarea mărturisire: „O mare parte din Ucraina a fost creată de Rusia. A fost făcută din părți date de Lenin, din Rusia. Înainte și după Al Doilea Război Mondial, Stalin a dat părți din România, Polonia, Ungaria pentru Ucraina.” Nici nu știu cum să iau declarația. Pentru că nu știm ce vrea Putin? Eu mă gândesc la Transnistria, la Bucovina de Nord și la Maramureșul din dreapta Tisei. Nu uit, că actorul Zelenski, șef de stat la Kiev, a salutat mieros toate minoritățile din Ucraina, enumerându-le explicit. Dar comunitatea românească a fost omisă. Nici liderii români nu au amintit despre această istorie reală. Rămâne întrebarea din titlu: ce vrea Putin?
