Sâmbătă, 17 decembrie, a fost o zi ploioasă. În Baia Mare, și în alte așezări maramușeșene, autoritățile și unii specialiști au fost prinși în caruselul sărbătorii “Crăciun în Maramureș”. Dimpreună cu Marta și Ștefan Marinca ne-am îndreptat spre localitatea care l-a dat pe ilustrul medic Gheorghe Bilașcu. Din inițiativa și în organizarea profesorului, poetului Ion Petrovai, împreună cu câteva instituții culturale de prestigiu din țară, județ și Petrova l-au readus în actualitate pe poetul Ioan Alexandru. Un liric și un cărturar care s-a impus în țară, dar și în străinătate. Cu multă dibăcie a desprins înțelesuri din straturile Maramureșului. Constată: „Fără casă, fără poartă, fără prunci, omul Maramureșului e greu de înțeles. Pe poarta Maramureșului, crede poetul, se întâmplă toată metafizica omenirii.” Apoi, viziunea cosmică a savantului japonez, Daisaku Ikeda, că oamenii Maramureșului au coborât direct din cer.
Am ajuns la Parohia Română, unde a avut loc parastasul de pomenire a poetului. Gazde – preotul Petru Pop Florin, cu un sobor de preoți. Fiindcă poetul scria că un tip de existență a lumii maramureșene este cel din jurul bisericii. Despre care Ioan Alexandru a scris texte memorabile. De la biserică ne-am îndreptat spre o sală a memoriei, de la Liceul Alexandru Filipașcu. Aici, pe un perete au fost expuse imagini cu poetul evocat. O expoziție de fotografii și documente, de la București, Botiza, Moisei și Petrova. Profesorul Petrovai a explicat situațiile în care poetul a fost conectat la spiritul Maramureșului.
Din fotografiile-document ne provoacă memoria actorul Mihai Boghiță, poetul Petre Got, etnograful Vasile Vetișanu, dr. Ioan Coman și evident poetul Ioan Alexandru. Arhitectul și artistul de gândire profundă, Dorel Cordoș, ne-a explicat cum a pus în ecuație plastică imnele poetului, ale Maramureșului evident, cu magia lemnului. Arhitectul a fost un apropiat al poetului, dimpreună cu părintele Galeriu, a purtat discuții despre arta creștină și măreția mănăstirilor și bisericilor noastre.
Un alt apropiat al poetului a fost părintele Isidor Berbecaru, care ne-a reamintit călătoriile poetului prin Botiza. De altfel, imaginile ne stau mărturie. Inventatorul Ștefan Marinca, un bun cunoscător al Maramureșului, a avut intervenții prompte, despre vocația cosmică a lui Ioan Alexandru. Distinsul cercetător a mai spus: “Plâng și-l ascult pe bunul Dumitru Fărcaș, marele prieten al poetului.” Sculptorul Ion Pop ne-a vorbit despre o conferință de neuitat, ținută de poet la Academia de Arte din București. O mărturisire extrem de elocventă ne-a făcut dr. ing. Vasile Coman, evocând partea mai puțin cunoscută din activitatea lui Ioan Alexandru. Adică despre viața politică, lăsând în urmă simboluri de referință. Cum a fost punerea crucii în Palatul Parlamentului. Și participarea la Ora de rugăciune din America. O fotografie cu Bill Clinton este sugestivă. Dar domnul Coman a făcut referințe de bun augur și despre opera poetului.
Ca întotdeauna, am rămas cu idei folositoare de la dr. Alexandru Leordean, făcând dezlegarea semnificației lansate de poet. Adică Logosul întrupat în Istorie. Doamna profesoară Măricuța Petrovai a prezentat albumul de fotografii Țara Maramureșului, autor – muzeograful Vasile Timur Chiș, o izbândă a genului. Apoi a trasat câteva linii directoare despre creația poetului evocat. Da, am reținut din această binefăcătoare întâlnire că iubirea pentru istorie este iubirea pentru clipa de acum. Poeții au fost mereu eroi asupra vremii.
Întorcându-ne de la Petrova, mi-am dat seama că iarna este anotimpul prielnic interiorizării și meditației. Asta am învățat și de la prietenul Ștefan Marinca: de-a lungul istoriei, iarna este vremea prielnică pentru înnoirea omului. Noi am început-o la Petrova. Am prezentat recentul număr dublu al revistei de cultură Nord Literar.
Despre impresii, cu alt prilej. Am primit în dar cartea lui Petru Bilțiu-Dăncuș – Betleemul (Viflaimul) sau Nașterea Domnului Nostru Isus Hristos, republicată la Editura Țara Maramureșului, din Petrova. Așa am intrat în sărbătorile Crăciunului.
