Din 2004, Asociația composesorală Borșa cere 17.000 hectare de pădure, în toate instanțele posibile. Primăria nu și nu.
Dar legenda spune că, odinioară, primăria a susținut tacit, pentru voturi și lemn fain, inițiativa. După 19 ani, situația e tot în aer, pe la instanțe, pădurea tot nu-i a nimănui. Și sunt mari şanse ca ea să nu mai existe fizic. Dar salutăm simțul războinic borșean, de ambele părți, ce nu moare, nu se predă!
Sunt foarte multe cazuri de atribuire de supafete impadurite in judet prin falsuri grosolane si cu concusul sau incompetenta celor care trebuiau sa vegheze ca aceste transferuri sa se faca in deplina legalitate.
Asa cum primii colonisti au primit pamant in Westul Salbatec,asa si primii solicitanti de padure au fost improprietariti iar cei care s-au trezit mai tarziu ,desi poate sunt indreptatiti,au ramas cu buzele umflate.
Culmea este ca toate aceste situatii se cunosc,iar cei care ar trebui sa remedieze acesta realitate,nu fac nimic in acest sens.
Poate aceasta a fost si o etapa a Capitalismului instaurat in tara noastra de care inca nu ne dam seama,acumularea de capital de catre o patura a populatiei,iar restul intr-o saracie lucie ca sa poata fi controlati de cei bogati.
Referitor la cazul borsenilor,cu parere de rau,dar nu cred ca vor fi improprietariti.
Foarte corect. Si la mine in sat s-au masurat sute de hectare de padure dar nimeni nu si-a primit titlul de proprietate. Si eu sunt de acord ca in Borsa nu se va improprietari nimic. Acolo oricum nu exista lege si ordine si dreptate. E vestul (ma rog, nordul) salbatic al Romaniei.