Un mare diplomat român

0
71

De când cu eșecurile, văzute și nevăzute, ale diplomației românești, căutăm prin toate ungherele de unde ni se trage pricina. Cel mai recent episod, cel cu refuzul Schengen, ne-a făcut să ne plimbăm peste fapte cu o privire cețoasă. Să recurgem la ezitări hamletiene și acolo unde întâmplările sunt suficient de clare. Am recurs la confuzii, ambiguități și aproximații, unii se comportă bățos, iar cei care ar trebui să ne lămurească, atât cât permite universul diplomatic, se înconjoară de o tăcere care duce la neliniște. Spre a-mi da curaj, mi-am cumpărat o carte. Ea poartă titlul: „Nicolae Titulescu – 140 de ani de la naștere”, scrisă de diplomatul și scriitorul Nicolae Mareș.
Autorul acestei cărți, diplomat de carieră, a absolvit Universitatea din Varșovia, trecând prin concurs toate treptele diplomației. A lucrat la ambasada României din Varșovia. Apoi la Vatican. Am avut șansa să-l cunosc la Baia Mare, fiind invitat al prefectului de atunci, Liviu Doru Bindea. Este autor de eseuri politice, poezii și un excelent traducător din limba poloneză. A tradus inclusiv din opera Papei Ioan Paul al II-lea. Domnul Dumitru Avram scrie: „Profesionistul care a onorat din plin ideea căreia i-a rămas credincios o viață – aceea a convergenței dintre diplomație, cultură și istorie, Nicolae Mareș, este unul dintre puținii care spun lucrurilor pe nume în ceea ce privește starea politicii externe românești din deceniile tranziției. Dacă toți ar fi avut curajul domniei sale, poate că astăzi n-am fi consemnat atâtea concesii, care au lovit din plin interesele țării.”
Este amintită moștenirea Gojdu. Cum spuneam, acum când ni se pare că trăim o criză a diplomației românești, Nicolae Mareș ne restituie figura emblematică a lui Nicolae Titulescu. Cartea se constituie într-un larg florilegiu de eseuri dedicate marelui diplomat și jurist român, conturând personalitatea fără egal a celui evocat. Valorifică convingător și documentat moștenirea lui Nicolae Titulescu, cel care a pus România pe harta diplomației lumii în care a trăit. Ne aducem aminte de procesul optanților? Când după Marea Unire, nobilii maghiari au pus la îndoială legalitatea Reformei agrare. Problema optanților a ajuns pe agenda Ligii Națiunilor, în anul 1923. S-a duelat diplomatic cu contele Apponyi, care era uns cu toate alifiile diplomației și stăpânea cele mai subtile nuanțe ale discursului politic. Avea 77 de ani.
După șapte ani de dezbateri aprinse, ideile lui Titulescu au avut câștig de cauză. A fost una dintre cele mai mari victorii, obținută de logica românească pe tărâm internațional, scria un jurnalist britanic, aflat la fața locului. Un fost ministru britanic de externe, l-am numit pe Chamberlain, se întreba admirativ: „Oare guvernul român nu ar vrea să ni-l împrumute pe Titulescu să ne scoată la mal?” În carte sunt episoade convingătoare despre statura marelui bărbat. Care nu a fost iertat de capriciile politicii vremii și nici de mintea pătimașă a regelui Carol al II-lea. Ne sunt aduși în atenție doi mari scriitori români, entuziasmați de prestația diplomatică a lui Titulescu. Pentru Tudor Arghezi este: „furnizorul aproape exclusiv de idei și soluții al Europei Occidentale, ale cărei mere au plăcut chiar când a dat drumul unuia crețesc, încât Mussolini, Poincaré și Chamberlain consumă exclusiv din coșul precupețului nostru. Unguroaicele politice au încercat să-l ducă la subsol, el își făcea serenada numai la fereastră.”
Lucian Blaga, care a intrat în lumea Afacerilor Externe, dus de mână de Veturia Goga, scria în însemnările sale: „Da, Titulescu este cea mai strălucită inteligență ce am întâlnit-o în viață. Un fel de întrupare a inteligenței, înțeleasă ca arhetip. Îmi face impresia unei ființe de alt ordin decât cel uman. De unde s-a coborât în fața mea și datorită căror împrejurări s-a putut întrupa? Atunci, ca și mai târziu, în atâtea alte situații în care ne reîntâlneam.” Nicolae Iorga l-a numit geniul diplomat! A avut parte de lupte politice aprinse. Și în țară, dar și prin Europa.
Autorul Nicolae Mareș ne sugerează că îndepărtarea lui Titulescu din guvern ar fi venit pe linie poloneză, cu mâna regelui. Este o carte prin care ne putem consola întrebările fără răspuns din vremea noastră. Dar ne putem mângâia cu faptele unui mare diplomat român. Care a vegheat la integritatea teritorială a țării, protejând Transilvania după Marea Unire.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.