• Amintiri… mărturii
„Sunt foarte dator față de Dumnezeu și sunt foarte dator față de oameni. Pentru că cele mai mari bucurii, voi, credincioșii, mi le-ați acordat. Am recunoștință față de suflarea românească, față de toată suflarea omenească pentru că neamul omenesc este neamul lui Dumnezeu”, rostea arhiepiscopul Justinian Chira într-unul din cuvintele sale de învățătură. Ierarhul nu pregeta în a-și exprima mereu recunoștința față de toți oamenii. O astfel de recunoștință avea față de părintele Gheorghe Bălan, cel care l-a primit în casa sa, în momentul în care episcopul, revenit de la Cluj, nu avea unde să-și plece capul.
Părintele Gheorghe Bălan rememorează cu exactitate, dar și cu nostalgie și cu drag, momentul în care a avut darul și bucuria de a-l găzdui în casa sa pe arhiepiscopul Justinian Chira. Îl cunoștea pe episcop, de pe vremea când acesta era stareț la Mănăstirea Rohia.
„Îl cunoșteam pe ÎPS Justinian de pe vremea când eram preot la Ciocotiș, iar el era stareț la Mănăstirea Rohia. Acolo mergeam adesea. Aveam un prieten bun, în vecini, la Inău, părintele Constantin Argatu, acum e arhiepiscop la Argeș. Mergeam împreună de multe ori, de două ori pe lună și stăteam ore întregi cu starețul Rohiei. Vorbeam de-ale noastre, din istoria bisericii, morala bisericii, lucruri care se referă la pastorația noastră preoțească. În anul 1973 a mers ca arhiereu la Cluj. A păstorit acolo până la Revoluție. În 1990, imediat după Revoluție a revenit în Baia Mare. El purta la Cluj titlul de Justinian Maramureșeanul, pentru că provenea din Maramureș”, își amintește preotul Gheorghe Bălan care slujește la Biserica “Soborul Sfinților 12 Apostoli” din Baia Mare.
Odată cu reînființarea Episcopiei Ortodoxe a Maramureșului și Sătmarului, episcopul-vicar de la Cluj, Justinian, a revenit în Baia Mare. Era deja la o vârstă înaintată, avea 70 de ani, dar era caracterizat de mult entuziasm și de aceeași dorință de a sluji cât mai bine lui Dumnezeu, dar și oamenilor pe care avea să îi păstorească. În Baia Mare nu exista un sediu al episcopiei, așa că, a fost nevoie să se găsească o soluție pentru găzduirea celui care fusese numit episcop al Maramureșului și Sătmarului. Cel care i-a întins o mână de ajutor în acele momente dificile a fost preotul Gheorghe Bălan.
„Când a revenit în Maramureș nu a avut locuință, nu a avut nimic. Era cândva o reședință episcopală în Sighet, dar a fost transformată în casă de cultură pe vremea comunismului. Țin minte că am avut întâlnire la Consiliul Municipal, la Primărie, a durat mult ședința și s-a făcut seară. Am stat mult de vorbă despre problemele administrative. Acolo s-a pus și această problemă: unde să stea episcopul? L-am adus la mine, acasă, pe strada Ion Creangă nr 5. Părintele Justinian a venit seara, a cinat la mine. Și apoi a întrebat: unde să merg acum? Eu i-am zis: Preasfințite, stați aici. Aici vă este locul. Nu am casă mare, aveam trei camere. Copiii erau mici, am doi feciori, unul este preot cu mine, Milan, și altul, Gheorghe, un administrator financiar-contabil. Erau amândoi. Ne-am împărțit în două camere. Și Preasfințitul a stat într-o cameră singură, unde era sobă, masă. A stat aproape un an în casa noastră. Acolo primea creștini, preot și, făceam ședințe de consiliu”, a relatat preotul Gheorghe Bălan.
În casa modestă a părintelui Gheorghe, ÎPS Justinian a locuit aproape un an. Părintele își amintește că arhiepiscopul Justinian era smerit și foarte simplu. “Era un om smerit. Servea la masă cu noi, ce aveam. Ținea posturile. Sâmbăta nu mânca niciodată pentru că a doua zi avea slujbă, până duminică la amiază după Sfânta Liturghie. Până la o vârstă înaintată, a ținut aceeași rânduială. Și vinerea ciugulea puțin”, a rememorat părintele Gheorge Bălan. Masa de lucru a părintelui Justinian era mereu plină de cărți pentru că “dragostea lui era cartea”. “Era masa plină de cărți. Toate cărțile ce puteau încăpea în mâna lui, le răsfoia și apoi le punea la raft. Cărțile erau preocuparea lui. Apoi audiențe, ședințe, sfaturi privind administrarea, serviciile religioase, privind misiunile și atâtea probleme”, a adăugat părintele Gheorghe Bălan. (va urma)
