„Portul tradițional este cu adevărat un însemn identitar. El e capabil să vorbească despre noi, despre cine suntem, despre cum vedem lumea, despre cum aparținem acestei lumi”. Afirmația îi aparține conf. univ. dr. Delia Suiogan, prezentă la vernisajul expoziției de artă fotografică “România în straie tradiționale” a artistului fotograf, Tudorel Ilie.
Evenimentul organizat în Salonul Artelor al Bibliotecii Județene “Petre Dulfu” din Baia Mare a fost menit să marcheze Ziua Națională a Portului Tradițional din România. Pentru a pune în valoare tradiția, artistul fotograf a expus imagini fotografice cu oameni îmbrăcați în straie tradiționale, dar a adus în fața publicului și adevărați “profesori” ai autenticului, femei de la sate care au reconstituit o șezătoare adevărată în care au lucrat, au cântat, au spus ghicitori și au retrăit bucuria de a fi împreună.
Tradiția, între „prohod” și trăinicie
Încă de la intrarea în Salonul Artelor, publicul a putut gusta din atmosfera unei șezători autentice. Femei îmbrăcate în port popular nu mai pridideau a lucra și a-și demonstra iscusința în țesut, cusut, lucratul la vârtelniță, făcutul zgărdanelor sau recondiționarea cămășilor vechi. Au fost doar câteva dintre îndeletnicirile invitatelor venite din Țara Codrului, de la Soconzel, din Țara Lăpușului, de la Rogoz, din Țara Chioarului sau Țara Maramureșului.
Pentru că le era dor de o șezătoare ca pe vremuri, gospodinele și-au luat rolul în serios, demonstrând că tradiția merge mai departe, deși de ani întregi se vorbește că aceasta e pe cale de dispariție. Femeile recunosc însă că vremurile s-au cam schimbat și prin urmare și tradițiile și-au mai pierdut din farmecul de altădată.
“La noi în sat era un spirit de întrajutorare de nedescris. Dacă noi aveam de desfăcat mălai, vecinii spuneau: noi am terminat aici, mergem și la Roza lui Chifor. Dacă știau că cineva zidește ceva, fixau o zi și îl ajutau să ridice casa sau șura etc. Populația a îmbătrânit, tehnica a evoluat, iar țărăncile noastre în loc să pună mâna pe un ac sau pe un fus, majoritatea stau la televizor sau pe telefon. Să nu uităm că avem copii, nepoți. Aceste lucruri sunt bogăția noastră. Mie îmi crește inima când mă gândesc că vârtelnița aceea a făcut-o bunicul meu, Păcuraru Alexandru, că fusul, furca, căsuța mea din 1930 au făcut-o bunicul și tata. Mă simt așa de bine…Fata care nu știa la noi să frământe un cuptor de pâine, să țeasă, nu se putea mărita. Fetele erau pregătite de mamele lor să știe să facă de toate, să poată ține gospodăria. Asta e adevărata româncă”, relatează cu nostalgie Malvina Iadăr Iederan din Soconzel.
Acum, femeile trecute de a doua tinerețe sunt cele care mai încearcă să țină vii tradițiile și îi învață pe copii cât de frumos e să ducă meșteșugurile și obiceiurile mai departe.
“Noi suntem cei care am mai rămas de la aceste șezători. Suntem ultima generație la noi în sat care mai știe să lucreze. Tinerii nu se înghesuie. Altădată era altfel când se țineau șezătorile adevărate, iar satul era cu adevărat sat. Acum satele noastre sunt foarte depopulate. Mulți au emigrat la oraș sau au mers în alte țări. Noi trebuie să ținem pasul cu lumea, dar nu trebuie să ne îndepărtăm de la ceea ce am învățat cât am fost copii”, trage un semnal de alarmă Malvina Iadăr Iederan care știe să îmbine doinitul cu lucrul de mână ca nimeni altcineva.
Și Hermina Danciu din Țara Chioarului spune cu regret că șezătorile nu mai sunt ce erau cândva. Dar sunt și maramureșence care vin cu vești mai bune. De exemplu, la Rogoz, oamenii încă țin aproape de tradiție.
“La majoritatea caselor de la noi încă se lucrează: se țese, se fac zadii, cămăși, zgărdane. Tot la a doua casă din Rogoz este tiară. Sunt femei în vârstă care fac preșuri. Cămășile vechi le recondiționăm”, susține Reghina Cosma din Țara Lăpușului.
Etnologii sunt și ei de părere că tradiția nu are cum să dispară total. Va trăi nu numai prin fotografiile-document cum sunt cele ale artistului fotograf Tudorel Ilie, dar are și susținători la sat care vor duce mai departe moștenirea culturală.
“Tradiția nu a murit și spre mirarea și supărarea unora care tot îi cântă prohodul pot să spun că nici nu o să moară. Nu o să moară pentru că ține de noi, iar un tânăr dacă vine de 3-4 ori la asemenea activități deja începe să își actualizeze pentru că are în memoria sa pasivă niște lucruri ce ține de acest tipar și de arhetipurile noastre colective, le activează și le va duce mai departe. Când vorbim de port, să vorbim cu demnitate și să știm ce vorbim. Noi trebuie să ne recunoaștem în cămeșă, nu în ie. Nu putem face confuzii între cămașă și ie… Dincolo de toate aceste elemente diferite există o unitate, există elemente care ne unesc și care sunt de fapt acelea care definesc identitatea. Nu diferențele vorbesc despre o identitate, ci elementele comune…Vă mulțumim că ne învățați. Voi sunteți profesorii noștri adevărați care ne învățați ce înseamnă autenticul, ce înseamnă să porți cu demnitate portul. Îi mulțumim domnului Tudorel Ilie pentru că ne oferă fotografia ca document etnografic care va rămâne peste timp. El va avea puterea să reactualizeze de câte ori este necesar tot ce ne reprezintă”, a precizat conf. univ. dr. Delia Suiogan.
„Portul popular românesc – o marcă identitară a României”
Etnologul a mai accentuat faptul că “e bine din când în când să ne amintim de rolul povestitului, despre faptul că în poveste și prin poveste, oamenii au știut să transmită mai departe generațiilor tot ce era mai bun. În șezători se adunau să lucreze, dar și să vorovească, să povestească, să îi învețe și pe cei tineri, dar în același timp să fie împreună pentru că noi asta am cam uitat: să fim împreună. Dar iată că astfel de momente ne reînvață bucuria de a fi alături unul de celălalt”.
La rândul său, artistul fotograf, Tudorel Ilie, a accentuat că sărbătoarea portului popular “îi sărbătorește tocmai pe acești oameni minunați care duc mai departe tradițiile”. Despre frumusețea portului popular au vorbit și subprefectul județului Maramureș, Crina Chilat, reprezentanta Centrului Județean pentru Promovarea și Conservarea Culturii Tradiționale Maramureș, Denisa Țicală, care au și purtat elemente din portul popular, dar și directorul Bibliotecii Județene “Petre Dulfu” din Baia Mare, dr. Teodor Ardelean.
Expoziția “România în straie tradiționale” poate fi admirată la Biblioteca Județeană până în data de 20 mai. Expoziția artistului fotograf Tudorel Ilie prezintă, într-un număr de peste 50 de lucrări de artă fotografică, o selecție din cele mai valoroase elemente ale portului tradițional și tehnicilor de confecționare vestimentară din majoritatea zonelor etnofolclorice ale României. „Fotografiile din cadrul expoziției reprezintă o frescă elocventă a frumuseții și unității în diversitate a portului popular românesc, meșteșuguri și ocupații tradiționale din cadrul economiei casnice rurale românești practicate de meșterii populari și nu numai, sărbători și manifestări folclorice, jocul și dansul popular unde sunt purtate costumele populare etc. De remarcat că alături de limba română, obiceiurile și tradițiile românești, portul popular românesc reprezintă o marcă identitară a României, una din puținele țări din lume unde țăranii mai poartă îmbrăcămintea tradițională nu numai la sărbători, ci și la lucru, în multe zone ale țării (ex. județul Maramureș)”, a concluzionat artistul fotograf, Tudorel Ilie.
