Se rostogolesc peste noi multe evenimente, unele sărate altele nesărate, se proțăpesc în fața minții noastre, pentru a ne răscoli sufletul. De multe ori, aș fi dorit să locuiesc într-o chilie săpată în muntele Gutâi și să ascult cum trece vremea. Evident, naivități la senectute. Vremea nu se aude, ea se prelinge viclean printre oameni, de unde își culege rodul unor toamne. Apoi, singurătatea se învață din pruncie. Așa că mi-a fost sortit să trăiesc în lume, cu bune cu rele, și să-mi reazim condiția mea umană de destinul unor personalități. Care m-au învățat să înțeleg cărările vieții. Și mai ales să descifrez o societate ce a devenit obiect al istoriei. Despre care se vorbește foarte puțin și mai ales în termenii refuzului. Și atunci ce să înțeleg din viața trăită în vremea apusă? Îmi pun întrebări, am răspunsuri pe jumătate, unele subiective, altele naive. Dar asta este o poveste despre care am mai scris.
De aceea mă luminez când întâlnesc minți întemeiate pe inteligență și cultură. Cum este celebrul istoric Stephane Courtois, oaspete al Memorialului Sighet, unde a prezidat timp de 15 ani, la rând, Cursurile de vară ale cunoscutei și recunoscutei instituții a memoriei, pusă în vederea lumii de către Romulus Rusan și Ana Blandiana, cu un sprijin esențial din partea universitarului Gheorghe Mihai Bârlea. La câteva dintre prelegerile istoricului francez am avut șansa să particip și chiar să iau parte la întâlnirile de seară, mai relaxate, cu multe învățăminte adiacente. Conferințele lui Stephane Courtois, de la Sighet, au fost strânse în două volume tipărite de harnica Editură a Fundației Academia Civică, primul în anul 2003 și cel mai recent, anul acesta, în cadrul colecției „Istorie orală”.
Istoricul francez a dobândit faima internațională după publicarea „Cărții negre a comunismului”, care a făcut audiență în întreaga lume, dar mai ales în Franța. Este cartea care a provocat serioase iritări în țările cu segmente de extremă stânga. Pentru Ana Blandiana, aceasta „este singura carte de istorie care a reușit vreodată să schimbe atmosfera unei epoci”. Este pusă în șirul cărților lui Soljenițîn. Motivul celei mai recente vizite a istoricului francez în România (28 mai) a fost publicarea traducerii în limba română a volumului „Cartea neagră a lui Vladimir Putin”, coordonat de istoricii Galia Akerman și Stephane Courtois. Cei interesați de subiect pot afla detalii interesante despre epoca sovietică și despre Putin ca produs al ei.
Ipoteza autorilor este că lansarea liderului rus a fost o operațiune bine organizată a foștilor kaghebiști, în maniera știută a sistemului. Deși Putin, pentru mulți lideri europeni, a fost o surpriză. După ce șapte ani părea a fi un conducător de stat normal, din anul 2007 începe ofensiva. Atacă Georgia și ocupă o treime din teritoriul ei. Urmează Piața Maidan, ocupă Crimeea și apoi provoacă războiul din Ucraina. Cartea spune că liderii europeni nu au crezut niciun moment că Rusia va invada Ucraina. Așa cum s-a întâmplat în 24 februarie 2022.
Codruț Constantinescu, analizând cartea, desprinde o realitate de luat în seamă: „Liderii europeni de acum nu mai au deloc experiență militară directă, ceea ce este foarte important.” Autorii cărții se raportează la Franța ultimelor decenii. Adică Franța l-a avut pe De Gaulle, general care cunoștea câte ceva din arta războiului, dar și pe Mitterand, luat prizonier de nemți, activ în Rezistență, ministru de interne în timpul războiului din Algeria, și apoi pe Chirac, care a luptat în trupele de parașutiști, în mod direct, în deșertul algerian. Este totuși ceva. Pentru conducătorii europeni, războiul nu mai face parte din strategia, cultura și imaginarul lor. Chiar mă gândesc la doamna Ursula pe câmpul de luptă. Se pare că și pe asta a mizat Putin când a început aventura de tulburare a lumii.
Istoricul francez l-a pus în rând cu nepricepuții și pe președintele țării lui, Macron, și pe generalii lui și pe colaboraționiștii putiniști din Franța, cu observația că nu trebuie neglijat magnetul financiar exercitat de liderul rus. Rușii au bani, fac bani din gaze, aruncă cu ei acolo unde trebuie, descumpănesc legile războiului. Exemplul fostului cancelar german, Gerhard Schroder, este elocvent. Aflăm din carte un fapt mai puțin știut. Dacă un politician ca Marine LePen s-a declarat admiratoarea lui Putin în văzul lumii, pe aceeași direcție se situează și admirația unor militari de rang înalt din Armata Franceză. Asta schimbă serios datele problemelor.
Este o carte coordonată de doi istorici realiști și lucizi, care trag un semnal de alarmă asupra unui viitor destul de sumbru. Parcă ne-ar avertiza. Auziți! Vine istoria… Dar istoria a venit din adâncul lumii. Fiecare generație simte vuietul ei. În ultimii ani, parcă mersul lumii este mai afurisit. Cartea despre care am amintit este un semnal al ideologiei Occidentale la atitudinea lui Putin față de istorie. Este bine să știm și asta. Încolo, nici eu nu mă pricep la arta războiului, precum unii lideri europeni. Dar fiecare cu înțelegerile lui. Că istoria vine, se aude!
