Bibliotecile școlare, pe cale de dispariție?

0
204

O statistică din luna martie a acestui an, publicată de „Salvați Copiii” și preluată de Agerpres, arată că, în perioada 2019-2022, numărul bibliotecilor școlare din România a scăzut cu 500. La nivelul întregii țări, funcționează puțin peste 6.000 de astfel de biblioteci. Datele Asociației Editorilor din România situează țara noastră pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește consumul de carte. Pentru că am dorit să aflăm care este situația în județul Maramureș, ne-am adresat Casei Corpului Didactic (CCD) Maramureș, coordonatorul metodologic județean al bibliotecilor școlare și al Centrelor de Documentare și Informare. Au răspuns cu amabilitate și ne-au susținut în demersurile de documentare și cercetare Ioana Dumitru, documentarist, și Rodica Mone, profesor metodist.

• școli fără biblioteci și biblioteci fără bibliotecari

În fiecare an școlar, CCD Maramureș, în colaborare cu Inspectoratul Școlar Județean, actualizează baza de date referitoare la situația bibliotecilor școlare care, de altfel, este și o solicitare a Ministerului Educației – Direcția Generală Management Resurse Umane și Rețea Școlară, Direcția Formare Continuă.
Astfel, sunt colectate din întreg județul nostru, din toate unitățile școlare, informații referitoare la: unitățile școlare care dețin, respectiv nu dețin o bibliotecă școlară funcțională, unitățile care dețin sau nu un Centru de Documentare și Informare funcțional, numărul de bibliotecari școlari și de profesori documentariști activi, precum și informații privind bugetul alocat anual și pe tranșe de ani școlari pentru înnoirea fondului de carte pentru bibliotecile școlare.
Conform răspunsurilor transmise de către managerii unităților școlare, în Maramureș, funcționează, în prezent, 93 de biblioteci școlare și 32 de CDI, cu 77 de bibliotecari și 12 profesori documentariști angajați; în 39 de școli, nu există o bibliotecă propriu-zisă.
Există și școli care au o bibliotecă, dar nu au un bibliotecar angajat, situație în care învățătorii sau profesorii de religie și de limba română, în general, îndeplinesc sporadic rolul de bibliotecar.

• carențe în mediul rural

Analizând lista unităților școlare care nu dețin o bibliotecă, acestea sunt școli gimnaziale și grădinițe situate cu precădere în mediul rural, copiii neavând acces la cărți de împrumut.
Cum este suplinită această carență acolo? În unele localități, funcționează o bibliotecă comunală care poate prelua, oarecum, rolul bibliotecii școlare; în altele, profesorii (de obicei, aceia care predau limba și literatura română și limbi moderne) și-au improvizat un colț de lectură, în care au asigurat un minimum de cărți care să le ofere elevilor, măcar parțial, bibliografia obligatorie.
“Meseriile de bibliotecar școlar și de profesor documentarist nu ar trebui considerate cu superficialitate pentru că aceștia sunt cei care pot relansa plăcerea lecturii și a învățării, pot face atractive bibliotecile și Centrele de Documentare și Informare. A fi bibliotecar și documentarist e mult mai mult decât a împrumuta o carte și a avea grijă ca elevul să o returneze! Cu atât mai mult cu cât fondul de carte din aceste spații este (sau trebuie să fie) însoțit de un fond de alte tipuri de materiale dedicate învățării și documentării elevilor: documente pluridisciplinare, reviste, ziare, casete audio-video, CD și DVD, dicționare, internet”, subliniază prof. Rodica Mone, profesor metodist.

• cărți uzate fizic și moral

O altă constatare este că multe biblioteci școlare, atât din mediul urban, cât și din mediul rural, sunt ticsite de cărți uzate fizic și moral.
A fost și a rămas încă moda donațiilor; manuale școlare în limbile țărilor de unde au venit la un moment dat colete întregi, donate cu generozitatea celui care vrea să scape de ele, nu folosesc nimănui.
Apoi, diverse persoane fizice care își donează bibliotecile personale nu își pun problema utilității acestor cărți.
Multă vreme s-a manifestat o mare preocupare pentru creșterea numărului de cărți din biblioteci; aspect important, dar numai în măsura în care numărul este dublat de valoarea dată de utilitatea publicațiilor, de nevoia reală ca acestea să se regăsească într-o bibliotecă școlară sau într-un CDI.

• proiect CCD Maramureș pentru școlile fără biblioteci

De aceea, CCD Maramureș a inițiat și a derulat mai multe proiecte prin care a promovat atât donația de carte nouă sau care a trecut doar prin mâinile unui proprietar, cât și creșterea numărului de cititori activi în rândul copiilor și elevilor. De asemenea, a promovat și a diseminat constant toate activitățile desfășurate în acest sens de către partenerii și colaboratorii săi.
Un proiect amplu, inițiat de CCD Maramureș în anul 2021, este “Dai carte, dai parte, dai aripi”.
“Ideea proiectului s-a născut în urma derulării programului de formare «Informare, documentare, comunicare în CDI și biblioteci școlare», când formatorii au constatat că destul de multe școli din județ nu se pot bucura de beneficiile unei biblioteci școlare sau ale unui CDI. Pornind de la nevoia de a conștientiza importanța cărții în educație, s-a formulat scopul acestui proiect: constituirea unui fond documentar în unitățile școlare care nu au o bibliotecă școlară. Prin donații de carte și de bani destinați achiziționării de carte, beneficiarii acestui proiect – unități școlare gimnaziale din județ – se bucură acum de resurse adaptate nevoilor elevilor. S-au numărat printre donatori cadre didactice din județ, toți angajații CCD, asociații umanitare, persoane fizice, instituții publice și societăți comerciale”, explică Ioana Dumitru, documentarist.
Pentru că donațiile au fost substanțiale, a fost organizat un centru de colectare la Sighetu Marmației, de unde o parte dintre cărți au fost donate în Ucraina. Toate acțiunile de donare au fost ocazii de desfășurare de activități de promovare și cultivare a lecturii în rândul elevilor.
Unul dintre efecte este faptul că, de-acum, printre donatori se numără și copiii.

• „acțiunile Casei Corpului Didactic au avut un mare impact”

Un alt proiect important al CCD prin care se încearcă crearea sau, după caz, întinerirea fondului de carte și documentar din școlile din județ este “Biblioteca, un paradis cu lumea pusă pe raft”, derulat în cadrul lunii internaționale a bibliotecii.
Desfășurate în biblioteca CCD, în grădinițe, școli gimnaziale și licee maramureșene, activită­țile au avut ca scop conștientizarea importanței și impactului pozitiv pe care bibliotecile școlare îl au în educația și dezvoltarea intelectuală a copiilor, precum și stimularea lecturii în rândul acestora.
“Acțiunile Casei Corpului Didactic au avut un mare impact, numărul donatorilor fiind în creștere, dar și actul donării fiind mai responsabil. Tot mai mult, au fost donate cărți noi sau aproape noi, în deplină concordanță cu vârsta viitorilor cititori; un număr impresionant de copii și elevi și-au donat propriile cărți, le-au adus nu pentru că și-au făcut curățenie în bibliotecă, ci pentru că vor să le ofere și altor copii bucuria de a călători în lumea poveștilor, să dea mai departe bucuria lecturii”, arată prof. Rodica Mone, profesor metodist.

De ce mai sunt, însă, școli fără biblioteci când atâta lume este dispusă să pună umărul? Poate pentru că normele metodologice de înființare a unor structuri infodocumentare (biblioteci școlare și CDI) și de angajare a unui bibliotecar școlar sunt construite exclusiv în jurul unor cifre (număr de elevi, de exemplu), ignorând complet statisticile care demonstrează, fără tăgadă, rolul decisiv al bibliotecii în creșterea calității învățământului.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.