Crâmpeie din viaţa arhiepiscopului Justinian Chira • “Avea o legătură aparte cu Maica Domnului”

0
228

(urmare din nr. 10106/22 iulie 2023)
Părintele Florian Nechita continuă şirul amintirilor despre ÎPS Justinian Chira. Recunoaşte că a învăţat multe lucruri de la ierarh pe care ulterior le-a transmis şi enoriaşilor săi. În primul rând, a observat la Înaltpreasfinţitul Justinian iubirea autentică şi adâncă faţă de Maica Domnului, “Stăpâna casei” de la Mănăstirea “Sfânta Ana” Rohia.
De altfel, deseori episcopul Justinian amintea de unul din cele mai dureroase momente pe care le-a trăit: ziua în care în urma decretului din 1959, călugării din mănăstire au fost alungaţi, iar el a rămas singur. Atunci, în miez de noapte, a auzit o femeie, umblând prin mănăstire şi plângând. Era Maica Domnului care îi dăduse de veste că suferea împreună cu el, dar era şi un semn de mângâiere şi încurajare din partea “Stăpânei casei”.
“Avea o legătură aparte cu Maica Domnului. Nu am găsit la niciun teolog o carte mai profundă cum e cea scrisă de ÎPS Justinian, care să abordeze toate laturile cu privire la cinstirea Maicii Domnului”, a accentuat părintele Florian Nechita.
Pe de altă parte, părintele Florian Nechita rememorează două întâmplări auzite de la episcopul Justinian şi care o au în prim-plan pe Maica Domnului.
“Una din minuni a fost povestită de ÎPS Justinian la o liturghie arhierească în Sălniţa. Îl văd şi îl aud şi acum: «Într-o sală de naştere o femeie s-a dus să nască. Acolo era o icoană a Maicii Domnului. Tatăl copilului era ofiţer, ateu. Se ştie că femeia când naşte trece prin gura morţii. Rugăciunile către Maica Domnului ajută femeile în timpul naşterii, de aceea medicul avea icoana în sala de naşteri. Ofiţerul i-a zis: scoateţi icoana, copilul care se va naşte nu vreau să vadă aşa ceva. Şi ce credeţi? Copilul ofiţerului s-a născut orb». El şi-a cerut-o, săracul. Altădată, ÎPS Justinian a povestit cum a venit la mănăstirea de la Rohia un luteran. A avut ceva necazuri şi a auzit de PS Justinian. Nu ştiu ce dialog au avut. În orice caz din câte am înţeles, deşi luteranii nu o cinstesc pe Maica Domnului, bărbatul s-a aşezat în faţa icoanei Maicii Domnului şi s-a rugat. După câtva timp s-a reîntors şi a zis că i s-a rezolvat necazul”, a relatat părintele Florian Nechita.
Preotul a mai amintit că ÎPS Justinian accentua importanţa postului şi a mersului la biserică.
“Ce am remarcat la el? Printre altele vorbea la un moment dat despre post. El spunea: de câte ori postesc, de atâtea ori e sărbătoare. Postul, rugăciunea şi mersul la biserică sunt exerciţii. De ce posteşti, de aceea ai posti mai mult. După ce dobândeşti exerciţiul postului, atunci simţi o stare sufletească sărbătorească, o comuniune cu Dumnezeu, cu sfinţii. A mai spus despre mersul la biserică. «Dacă eu nu aş merge la biserică o duminică, aş fi bolnav». Mersul la biserică e buletinul creştinului, cartea de identitate care ne particularizează. Cine merge la biserică e creştin, cine nu merge e creştin pe jumătate. Ori noi nu umblăm cu jumătate şi sferturi. Ori eşti creştin, ori nu eşti”, a spus preotul Florian Nechita.
Atenţi la slujirea arhiepiscopului Justinian la sfintele slujbe, preoţii observau imediat că acesta avea o rugăciune adâncă, un “dialog” autentic cu Dumnezeu. Părintele Florian Nechita a remarcat şi el că “ÎPS Justinian se ruga din suflet. Şi cu inima, şi cu mintea. ÎPS Justinian a fost un om cu sufletul, cu trupul, cu mintea, cu inima, devotat rugăciunii şi lui Dumnezeu. Se ruga pentru tot omul. A fost un creştin practic. Am simţit că atmosfera liturgică era aparte. De asemenea, am observat că oamenii aveau lacrimi în ochi atunci când participau la slujbele unde era ÎPS Justinian. Vorbea la inima credincioşilor, şi el a fost «mâncat» de necazuri. În 1959 când comuniştii au alungat toţi vieţuitorii din mănăstire, spunea că a suferit multă durere. Am cunoscut trei persoane care au fost alungate de la Rohia, unul a ajuns preot la Preluca Nouă, părintele Ştefan Giurgiu, părintele Ilarion Butcure care a fost preot în Preluca Veche şi încă unul a ajuns stareţ şi ctitor la mănăstirea Rus. Vorbea Preasfinţitul de durerea pe care a avut-o când şi-au bătut joc comuniştii de mănăstiri. El vorbea din aceste dureri. ÎPS Justinian avea simplitate, cred că a moştenit-o şi din familie. Mai avea răbdare, înţelepciune. Era un om al iubirii”, a concluzionat părintele Florian Nechita.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.