Într-un timp dominat de agitație și consum, postul Crăciunului rămâne un prilej de a ne reconecta cu valorile spirituale și de a ne pregăti inimile pentru sărbătoarea Nașterii Domnului.
Alături pr. Ioan Balea, paroh în Tăuții-Măgherăuș, am explorat în profunzime semnificația postului Crăciunului în tradiția greco-catolică. Pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, postul nu este doar o abstinență alimentară, ci un angajament spiritual complex. Pr. Ioan Balea subliniază rolul esențial al rugăciunii în timpul postului, considerând-o un mijloc direct de a comunica cu Divinitatea.
• practica veche a spiritualității răsăritene
Reporter: Cum este văzut postul Crăciunului în tradiția greco-catolică și care sunt aspectele spirituale esențiale ale acestui moment?
pr. Ioan BALEA: În viața Bisericii, practica postului a avut mereu un loc important și de cinste; unul dintre documentele primare ale sale, Didache (sau Didachia. Învățătura celor doisprezece apostoli), datând din primul secol, fixează zilele de miercuri și vineri ca zile obligatorii de post. Canoanele sfinților apostoli (colecție de norme atribuite apostolilor, datând ca formă organizată de text de prin sec. al IV-lea sau al V-lea) stabilesc obligația de a posti pentru cei care se pregătesc de primirea Botezului.
Una dintre poruncile Bisericii, a treia, fixează datoria credincioșilor de a ține posturile rânduite, rezervându-și, totodată, dreptul de a scuti de post în anumite cazuri (bolnavi, bătrâni, persoane angajate în munci fizice extrem de grele etc.). Postul este perceput, în general, ca o abținere de la anumite alimente și băuturi, pe o perioadă anume, în scop religios; acest sens restrâns este completat de cerința abținerii de la tot ce este rău – gânduri, vorbe, fapte.
În Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, se păstrează practica veche a spiritualității răsăritene legate de post, aceasta fiind integrată printr-un Decret al Întâistătătorului Bisericii noastre, Arhiepiscopul Major Lucian cardinal Mureșan, din anul 2009, prin care pentru Postul Crăciunului este prevăzut post comun (obișnuit), fiind permise mâncărurile gătite de post care exclud carnea și grăsimile de origine animală.
• „rețeta în trei părți pentru post”
pr. I.B.: Știm bine că postul este, pentru orice creștin, mult mai mult decât o simplă „dietă”. Relevant este fragmentul reprodus de Sfântul evanghelist Matei (cap. 6, versete 14-21) care constituie Evanghelia duminicii lăsatului sec de brânză – respectiv duminica de dinainte de începerea Postului Mare, în care Mântuitorul prezintă ceea ce am putea numi „rețeta în trei părți pentru post”: iertare, post și adunare de comori în ceruri.
Explicitând, atunci când cineva postește, este chemat să ierte tuturor și oricui, chiar și „dușmanilor”, după modelul iertării acordate de Dumnezeu fiecăruia dintre noi; este chemat să postească sau să se abțină atât de la anumite alimente – ca principiu, cele de origine animală – cât și de orice l-ar ține prea legat de lumea aceasta, împiedicând comuniunea cu Dumnezeu (în acest sens, a posti poate integra, de exemplu, și abstinența de la un viciu); de asemenea, este dator să trăiască porunca iubirii de Dumnezeu și de aproapele prin adunarea de comori în ceruri, adică prin gesturi concrete de ajutorare a semenilor, prin caritate.
Aceste practici se hrănesc din rugăciune, prin care își găsesc desăvârșirea, adică folosul spiritual al creștinului.
• sursă de putere
R.: În ce fel încurajați credincioșii să se implice în rugăciune și reflectare în timpul postului?
pr. I.B.: Rugăciunea este un act esenţial, putem spune chiar actul fundamental al vieţii religioase a omului, este mijlocul de a se pune în legătură directă cu Dumnezeu.
Rădăcina latină a cuvântului, rogatio, amintește de practica judiciară romană unde, prin acest termen, se desemna un proiect de lege prezentat spre aprobare adunării poporului din Roma, care – în calitate de organ legislativ – decidea dacă îl adoptă ca lege sau nu. Același lucru îl face creștinul când se roagă: „propune” o cerere înaintea lui Dumnezeu, care „o aprobă” sau poate nu, în funcție de binele suprem al persoanei (fără a uita că există și rugăciune de laudă sau de mulțumire).
Postul este perioada cea mai potrivită pentru rugăciune deoarece aceasta este și sursă de putere pentru credinciosul angajat pe calea postirii, dar, totodată, îi oferă și „argumente” în a-și susține cererile (laudele, mulțumirile) aduse lui Dumnezeu: „Doamne, și eu îmi aduc contribuția la a te face cunoscut și prezent pe pământ, prin ceea ce mă străduiesc să fac – iertare, abstinență, caritate”.
În acest demers de încurajare a rugăciunii, în parohia încredințată grijii pastorale de către Episcopul nostru, PS Vasile, am încercat să punem, la începutul fiecărui post, o seară de rugăciune pentru credincioșii noștri, în care să ne amintim cu toții importanța și semnificația perioadei pe care o începem, precum și să ne hrănim din harul prezenței lui Dumnezeu pentru a putea parcurge, bine și cu folos, calea postului.
• pilda Samarineanul milostiv
R.: Sunt adaptate liturghiile în timpul postului Crăciunului pentru a reflecta atmosfera pregătirii spirituale?
pr. I.B.: Fără îndoială. În primul rând, avem pericopele evanghelice ale duminicilor precedente postului și aș propune câteva cuvinte pe marginea pildei Samarineanului milostiv, evanghelie citită în duminica de dinainte de începerea postului.
Pe lângă îndemnul de a împlini porunca iubirii aproapelui și de Dumnezeu, Hristos mai arată prin pilda amintită că El însuși este Samarineanul milostiv pentru fiecare dintre fiii lui Dumnezeu, răniți și deposedați de darurile divine de către dușmanul istoric al omenirii, de diavol.
Preotul și levitul (legea veche) nu au putut face nimic pentru cel rănit; singur samarineanul (Hristos) îi dedică timp, atenție, interes; îl îngrijește pe cel rănit, îl însoțește până când este în afara pericolului, iar apoi îl lasă în casa de oaspeți (Biserica Sa), furnizându-i acesteia și mijloacele pentru a-i purta de grijă, cei doi dinari (Vechiul și Noul Testament sau, după alte interpretări, simbolul mandatului încredințat de Isus ucenicilor, de a învăța și a sfinți prin sacramente pe cei care cred) și angajându-se să suporte la întoarcere și alte eventuale cheltuieli (răsplătirea de la a doua venire).
• ”din practica liturgică a acestui post face parte frumoasa tradiție a intonării colindelor”
pr. I.B.: Cu această idee, a prezenței lui Hristos Dumnezeu alături de noi, începem postul Nașterii Domnului; evangheliile celorlalte duminici (pilda bogatului nebun căruia i-a rodit țarina, vindecarea femeii gârbove, pilda celor poftiți la cină etc.) ne îndeamnă și ajută să trăim viața purtând grijă de mântuirea proprie, înțelegând, însă, totodată, că n-o putem dobândi doar pentru noi, egoist, ci o câștigăm numai răspunzând chemării lui Dumnezeu și trăind conform Evangheliei și în comuniune cu ceilalți oameni, frați ai noștri și fii ai lui Dumnezeu.
Și textele folosite la celelalte celebrări liturgice (vecernie, utrenie etc.) vorbesc despre importanța convertirii inimii și a vieții, care trebuie să se reflecte în fapte de caritate.
Tot din practica liturgică a acestui post face parte frumoasa tradiție a intonării colindelor, cântări de suflet care ne ajută să ne menținem fixate privirea și atenția asupra sărbătorii pentru care ne pregătim. (va urma)
