Comuna Mireșu Mare este atipică, oarecum. Așezată pe Culoarul Someșului, te-ai aștepta ca marele ei atu să fie… terenul bun, mănos, bogat. Prin urmare, să-și vadă de agricultură. Ceea ce și fac, dar… cu nuanțe.
Cu câțiva ani în urmă, primarul Ioan Mătieș s-a ambiționat și, profitând de conexiuni academice și de o conjunctură favorabilă, a făcut foraje și a descoperit ape termale. Nu termale ca pentru băi, ci mult mai valoroase, ca pentru producerea de energie, așa cum fac o seamă de țări nordice. Evident, era loc și de băi, doar că sătenii nu au înțeles potențialul. Aproape puteau merge “în schimb de experiență” la Săcălășeni, la cei care refuzaseră odinioară venirea UAC pe pășunea lor, că le strică pășunea și ei au vaci… iar acum văd în zile senine, peste dealuri, imensa fabrică de la Dumbrăvița, exact de pe pășunea acum pustie.
Revenim, la Mireșu Mare, cu noutăți de la primarul Ioan Mătieș: “Nu numai că n-am renunțat la ideea punerii în valoare a apelor termale, dar am promisiuni pentru finanțarea unui prim foraj, o prospecțiune de mare adâncime pentru acele ape termale anul viitor. Pe de altă parte, pregătind noi fel de fel de lucrări am descoperit, într-o altă locație, la noi, cuarț masiv. Un deal. Nu pot să vă spun ce bogăție ar fi asta, e folosit masiv în electronică în acest moment”.
Ne documentăm și constatăm că da cuarțul e un mineral de dioxid de siliciu, destul de răspândit, dar nu în forme pure. Înainte de descoperirea calităților piezoelectrice, era folosit doar ca pietre în bijuterii.
