Evoluție? Involuție? Apele Maramureșului, la prezent. Nicio evoluție, ba dimpotrivă

Ne-am obișnuit să susținem că Maramureșul n-a avut și nu va avea niciodată probleme cu apa, la ce rețea hidrografică generoasă avem. Ba avem sute de izvoare minerale! Plus pârâuri ce izvorăsc din munți, râuri, lacuri, cascade, lacuri glaciare. Cine ca noi? Și totuși, o seamă de comunități au avut și vor avea probleme cu apa. Și totuși, deși apa devine valută, râurile noastre continuă să fie rampe de gunoaie. Se dau amenzi ici-colo, ele se contestă, mai ales de primării. Și povestea continuă. La cele mai recente ploi, dis-de-dimineață, pe Lăpuș în jos veneau zeci, sute de PET-uri, iar și iar.

Bazinul Tisei

Ca să fim coerenți în prezentarea situației actuale a apelor din Maramureș, ar trebui să procedăm ca instituțiile abilitate, să ne orientăm “pe bazine”. În nord de județ, avem bazinul Tisei. Deja Vișeuțul e murdar, cu cârpe și plastic, în timp ce Țâșla aduce steril. Vaserul s-a mai echilibrat. Dar pe ansamblu, Vișeul e murdar, oriunde l-ai vedea. La fel și Ruscova. Pe cealaltă rută, Iza e la fel. Ici-colo s-a mai făcut curățenie, dar în mare, e murdară și mică, în ciuda afluenților din munți, gen Săpânța sau Baicu. Dinspre Gutâi, alte ape vin ceva mai curate. Cosăul e poluat sus cu steril, jos cu gunoaie, dar nu flagrant. Mara e destul de curată. Săpânța e abuzată de MHC-uri dar,… vine, într-un final, Tisa e un amestec firesc din toate cele de mai sus, plus o mulțime de balastiere. Altfel spus, dacă vrei apă curată, mergi sus la munte, dar și acolo caști ochii la context, la “buna vecinătate” cu prospecțiuni de uraniu la Repedea, la sterilul de la Novăț etc.

Bazinul Someșului

Cu cât mai multă industrie, cu atât mai multă poluare. Cu cât mai multă populație, cu atât mai multă poluare… Până la ploi, râurile din sud de județ erau triste, niște fire ce abia, abia curgeau. Unele merită lăudate cum e Valea Bradului și Minghetul de la Groșii Țibleșului sau Bloaja. Nu ai ce lăuda privind Bârsăul, e foarte murdar, aproape unsuros. Și Lăpușul e poluat de la naștere, în Băiuț, apoi abuzat cu gunoaie pe traseu, culmea e că gunoaiele rămân în rezervație, în defileu, date fiind sinuozitățile. Cavnicul a fost mic, și-a revenit, e mai curățel, dar anul acesta a fost o umbră a Cavnicului ce vuia odinioară. Săsarul e cum îl știți, poluat, curat ici-colo, murdar apoi, în general fără șanse mari să fie un râu viu, în ciuda rățuștelor sălbatice inconștiente… De Craica nu vorbim, dar cel puțin acum, cu centura băispriană, aveți șansa să-l vedeți curat înainte de a intra în cartierul cu același nume și a deveni rampă de gunoi. Mai plusăm cu “văile miniere” ce merg direct în Someș, Băița cea bicoloră, Ilba, Nistrul. Și avem deja și o imagine a Someșului care e … când-cum. Interesant e că viața sălbatică își vede cursul ei, nefiresc cumva. Cum e puțină liniște, fără balastiere, exploatări forestiere, munți de gunoaie, cum râurile sunt pline de viață. Nu ne referim la pești, deși sunt. Egrete, stârci, rațe sălbatice, cormorani. Lebede pe Tisa. Pescăruș albastru omniprezent. Castori. Vin la râuri să se adape, dacă citești urme, de la mistreți la cervide. Pe alocuri, în niște locuri pline de gunoi. Un asemenea loc e insula de la Răzoare, pe Lăpuș, unde sunt urme de castor, de cerb, de căprioare, la râu, le vezi în nisip.
Dar am întrebat specialiști, silvici, iubitori de natură: unde e apa? Teoretic, volumul de apă de pe Planetă e constant, nu? Că e în atmosferă, în oceane, în subsol, dar este. OK, unde e? Păi nu e clar. Dar la scară mică, la nivel de Maramureș, avem o mică idee. Se consumă foarte multă apă, față de odinioară. Inclusiv în mediul rural. Apa curge apoi prin canalizări, se varsă înapoi în râuri…dar nu mai e apă curată. De pe toate văile se captează apele, ne trebuie. O folosim. Apoi o aruncăm. Pe alocuri, abuzăm altfel… vezi zona Lighet, unde e o modă să oprești pârâul să-ți faci propria baltă cu pește. Moda începe să prindă te miri unde, inclusiv pe Valea Râoaia. Sau la Baba. Sau pe unde o fi. Și dacă am deveni o forță în pescării, ar fi ceva, dar nu suntem.

Lacuri. Cascade. Văi de munte

Cu lacurile suntem la fel, în sensul că nu excelăm…dacă nu calculăm amintitele lacuri cu pește, tot mai extinse. Vestea bună e că Firiza s-a reumplut. În câțiva ani poate vom avea și acumularea Runcu.

Alte lacuri sunt la locul lor, cele două Bodi ori lacurile glaciare. Până și Răchițele se reumple, până și Teplița de pe traseul podurilor din Sighet va supraviețui… sperăm. Cascadele au fost nesemnificative anul acesta, până acum. La fel și pâraiele cu caracter de torent, din munți. Până mai ieri, când le-am văzut iar la splendoarea lor inițială. Mergeți zilele acestea pe Valea Neagră spre Izvoare să vedeți ape de munte. Chiar dacă veți mai vedea un calorifer și plastic aruncate în Valea Neagră sau un cauciuc și cârpe pe Valea Jidovoaia.
Dar oare…dacă am pune mână de la mână… o zi de muncă din viața noastră… și am face o curățenie majoră pe râuri? După care am anunța amenzi uriașe, de nesuportat, pentru aruncarea de gunoi în ape? Cu camere video montate și cu obligația suplimentată de a curăța râul, împreună cu amenda? Indiferent că ești gospodar, firmă sau primărie? Recunoașteți că, brusc, Maramureșul ar deveni brusc ceva mai atrăgător? În paranteză spus, am văzut concurs de rafting pe Valea Oltului sau pe Jiu… e la fel… salvamontiștii acordau prim ajutor unui concurent viteaz direct pe gunoaie, pe munți de PET-uri…