Lumea cu oameni ieftini

1
118

O, lume, lume soră lume/știu că nu eu ți-am pus nume/l-ai primit la cei din casă/ce au bunătăți pe masă! Așa mi-a venit să încep acest text, cu o hore de pe uliță, auzită în pruncie de la oameni din sat, care jucau, duminica spre seară, durac și beau câte o gură de secărică. Unii, nu toți. Cântatul era îngânat să nu tulbure liniștea frunzelor din pomul sub care stăteau la umbră. Așa am văzut în consătenii mei niște oameni de mare preț sufletesc, care nu se tânguiau de mersul lumii lor. Ziceau: cum îți așterni, așa dormi! Dar în ultima mai lungă vreme trăim obsesia răsturnării valorilor în care am învestit încredere. Și constat cu tris­tețe că este o realitate crudă, care nici măcar nu este luată în seamă. Dar cine să discute despre valorile românești?
În ultima vreme s-au stins din viață personalități ale culturii. La știrea morții lor, au năvălit asupra biografiei hienele din păpuriș, decupând numai păcatele omului. Cum a fost cazul academicianului Răzvan Teodorescu. Da, se schimbă generațiile, cu fracturi serioase în filmul dramatic al istoriei. Oare de ce funcționează memoria negativă? Societatea are alte straturi. Alt nivel de cultură domină lumea românească. De aici se recrutează oameni ieftini, care trăiesc din propriile închipuiri. Există în jur o oaste de veleitari, care cerșesc autoritate, fiind inși fără calități. Atât de jos a coborât plafonul mediocrității încât valorile naționale nu mai pot respira. Puternicii zilei nu iau în seamă acest aspect dramatic.
Este o încrâncenare teribilă pe instituții. Comasare, să li se piardă urma. Cât mai mult spectacol, care pulverizează esența. Sunt martor la aceste drame culturale. Cu efecte nefolositoare pentru ziua de mîine. În perioada interbelică, filosoful Vasile Băncilă făcea următoarea constatare: societatea burgheză înseamnă societatea bazată pe capital. Într-o astfel de societate, bătrânii își pot păstra locurile pe care le ocupă în lume foarte multă vreme. Un funcționar își va păstra postul și la ieșirea la pensie. Țăranii dădeau copiilor pământul pe care nu-l mai puteau lucra. Negustorii se retrăgeau spre meditație, cu micul capital pe care l-au agonisit. Bătrânii rămâneau cu prestigiul, cu forța morală.
Cărțile de sociologie, inclusiv cele ale lui Vasile Băncilă, tratează aceste aspecte, dar și literatura interbelică a dat personaje memorabile în acest sens. Mă aștept să mi se spună că au trecut acele vremuri, luate și de mine ca reper românesc. Am adunat multe opinii ale unor specialiști contemporani, care comentează, ca reale, impulsuri sociale și economice rămase ca pilde. Chiar se sugerează că se pot lua mici energii pentru acum, din mari experiențe consumate. În timpul istoriei noastre, asemenea practici au fost de bun augur. Fericirea, adică reușita sufletească, este un bun care rareori se lasă cucerit când îl privești îndeaproape. Dacă astăzi este atâta nesiguranță în lumea în care trăim, deci atâta nefericire, este pentru că practicăm politica ariciului.
Și suntem nesățioși pentru a dobândi fericirea personală. Jucăm la ruleta fericirii individuale. De aici curentul recent stârnit de profesorul Daniel David, că poporul român este individualist. Și nu ar avea resorturi altruiste. Cred că realitatea recentă nu-i dă profesorului clujean dreptatea deplină. Războiul din Ucraina a provocat tocmai acele resorturi ale solidarității sincere. Sau dacă mă reazăm pe un gând al amintitului Vasile Băncilă, fericirea rezultă din acord cu semenii, din dăruire. Că dăruind vei dobândi! După cum observați, umblu după oameni scumpi. Frumoși în gândire și la suflet. Care nu practică bucuria de a urî. De a face rău altuia. Deși trăim o vreme când se caută oameni ieftini, duplicitari, sforari. Vedeți ce fel de modele ni se livrează în fiecare minut, în fiecare ceas.
Aici este trista confuzie a valorilor, de care vorbeam la început. Trăim o vreme în care chiar demnitatea este camuflată. Ironizată, pusă pe marginea apei. Cunosc un om al timpului nostru care își ascunde studiile superioare, făcute cu temeinicie, și se prezintă la firme cu studiile medii, pentru a-și găsi un loc de muncă. Îmi spune, ironic, că se caută oameni ieftini. Preferă această condiție. Un alt unghi, un alt motiv de meditație asupra valorii în societatea românească. Recent, am văzut o bădărănie a unui lider politic, care a jignit în văzul țării un profesor universitar, un remarcabil medic. Tonul omului de la peluză a fost de neiertat. Atenție la bădăranii politici. Ei sunt din lumea cu oameni ieftini.
E frig și e noapte, seniori! O, lume, lume, soră lume!

1 COMENTARIU

  1. Foarte frumos scris și gândit. Rari sunt oamenii care gândesc cu mintea; degeaba ai cap, dacă nu ai minte!
    Aștept și alte articole…Multumesc!

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.