Dacă ne uităm în cărțile de istorie vedem că fenomenul migrației a fost unul care a devastat comunități, teritorii, organizări statale. Mai ales după ce oamenii și-au făcut state ținând seama de limbă, rudenie, ori interese. Granițele erau, și au rămas, un semn prin care se delimitează statele. Consecințele migrației fără noimă dau multă bătaie de cap, mai ales statelor înstărite. Că în zilele noastre motivul principal al migrației masive este sărăcia. Liderii occidentali se străduiesc să gestioneze două războaie. Cel din Ucraina și cel din Fâșia Gaza. Dar mai este o problemă care s-a cuibărit în Europa, mai pe față, mai pe ascuns: cea a migrației.
Guvernele din Europa și America resimt serios mișcările de populații dinspre sărăcie și regimuri austere, spre țări mai avute, cu condiții de viață mai bune. Numai că și autohtonii au început să se revolte. Vedem cu ochiul liber că și președintele american Joe Biden și omologul său Emmanuel Macron, dar și premierul britanic Rishi Sunak s-au lovit de probleme interne tot mai aprige în a aborda chestiunea migrației. Miza este aprinsă dacă ne gândim că sunt alegeri americane, dar și în alte multe țări europene. Migrația a devenit o provocare pentru electorat. La Londra, migrația neregulată este o problemă extrem de dificilă. Iar rezolvarea necesită o planificare pe termen lung, dincolo de granițele naționale.
Cum alegerile de care vorbeam bat la ușă, proiectele pe termen lung sunt greu de împlinit. Populiștii, care sunt împotriva migrației, promit rezolvarea fenomenului și câștigă aderență în mai multe democrații occidentale. După cum scriam cu puțină vreme în urmă, în Olanda centriștii au pierdut în fața unui partid poziționat radical împotriva migrației. Premierul britanic este sub presiunea colegilor care se tem că alegătorii vor pedepsi Guvernul deoarece nu poate controla migrația. În urmă cu șapte ani, alegătorii au susținut Brexitul și pentru a stopa migrația. În acest moment, Marea Britanie a atins cifre record de emigranți.
Aud la știri că și românii ar fi în număr de un milion de persoane. Actualul premier a câștigat încrederea conservatorilor cu sloganul Opriți Bărcile!, însă Canalul Mânecii este traversat în continuare. În Franța, președintele Macron a suferit, recent, o aspră înfrângere când Camera Inferioară a Parlamentului a respins proiectul de lege privind migrația. Macron a dorit să-i mulțumească și pe conservatori, cât și partidele de centru-dreapta. Acest compromis poate fi în dezavantajul lui, deoarece partidul de extremă-dreaptă al lui Marine Le Pen va putea folosi în favoarea lui oscilațiile prezidențiale. Este un impas politic ce poartă numele lui Macron.
Problema migrației se află pe agenda politică și în Germania. Cererile de azil au ajuns aici la cote alarmante. Guvernele federal și locale fac eforturi disperate pentru a găsi locuințe și să pregătească serviciile sociale necesare. Cancelarul german se află sub o mare presiune. Germania a reintrodus controale la frontierele cu Polonia, Cehia și Elveția, sperând să-i oprească pe refugiați. Pe acest fond, partidul extremist AID câștigă noi simpatizanți, fiind pe locul doi în preferințele electorale, după creștin-democrați. Nici președintele american nu este mai liniștit în privința migrației. S-a trezit cu un val de migratori la granița de sud. Așa că o temă esențială a programului electoral din acest an va fi provocată de migrație. Nu pot încheia că în noul proiect de aderare a României la Schengen este prevăzută și o cotă de emigranți pe care să-i primim din Austria. Dar despre asta cu un alt prilej.
