Subiectul tezaurului m-a preocupat de multă vreme. Printre intelectualii sigheteni circulau informații despre odiseea lui, despre refuzul sovieticilor de a ni-l da, ca un avut al nostru. Știam că a fost trimis la Moscova spre păstrare temporară, pentru a-l feri de capturarea altor cuceritori. Era prin anii 1916–1917. Ceva din marele tezaur românesc ne-a fost restituit. Știu că este vorba de Tezaurul de la Pietroasa – Cloșca cu puii de aur, tablourile unor pictori români și câteva monede. În jurul tezaurului de la Moscova s-au țesut și multe legende, dar adevărul nu a dispărut. Am avut șansa să mă întâlnesc în Maramureș cu un tânăr istoric rus. Într-un interviu cu el am abordat și subiectul tezaurului. Mi-a spus voalat că nu prea sunt șanse să se întoarcă aurul nostru acasă.
Da, tezaurul românesc ne chema să-i facem dreptate. Cu puțin timp în urmă, Guvernatorul Băncii Naționale, domnul Mugur Isărescu, a pus în discuție povestea tezaurului. Puțină animație am simțit în unele medii din țară. Au apărut articole despre împrejurările în care tezaurul României a luat calea Moscovei. Am citit despre unele încercări diplomatice de a limpezi situația. Au apărut și reacții dure din partea Kremlinului. Într-un interviu, cosmonautului Dumitru Prunariu, pe când a fost ambasadorul României în Federația Rusă, i s-a interzis să aducă vorba despre tezaur. Dar, totuși, au fost specialiști și diplomați care au avut sorți de izbândă în căutare. Așa este colonelul (r) dr. Ilie Schipor, care, timp de zece ani, pe când era în misiune diplomatică la Moscova, a cercetat în arhive rusești documente referitoare la ostașii români ajunși în prizonieratul sovietic, dar și despre tezaur. În urmă cu trei ani, a publicat o carte cu titlul Destinul Tezaurului României.
Monografia reprezintă o contribuție importantă de etapă, întrucât a pus la dispoziția cercetătorilor un corpus consistent de documente, provenite din arhivele de stat ruse, prin care se poate reconstitui parcursul sovietic al aurului României, predat legal autorităților ruse. Așa s-a conturat ideea restituirii tezaurului, care ar trebui să fie obiectul unui consens național. În urmă cu puțină vreme, Parlamentul European a votat cu o majoritate de voturi o rezoluție prin care cere tuturor instituțiilor europene – Comisie, Consiliu, Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă, Consiliul Uniunii Europene – să includă în relațiile lor cu Moscova problema restituirii tezaurului României, transferat la ruși și niciodată returnat. Inițiativa rezoluției aparține europarlamentarului Eugen Tomac, căruia i s-a alăturat Vlad Botoș, dar a fost sprijinit de toate grupurile parlamentare românești, cu excepția lui Cristian Terheș, care a încercat să dilueze esența rezoluției cu mai multe amendamente deplasate și fără legătură cu problema în cauză.
Cel puțin așa susține istoricul Cristian Câmpeanu. Primul avantaj al acestui demers este ieșirea din perimetrul național a subiectului dureros pentru români. Cei pricepuți spun că este o mișcare bună pentru România deoarece este o asumare europeană a restituirii. Oficialii ruși au fost luați prin surprindere. Ambasadorul rus în România a tăcut, după ce în urmă cu puțină vreme a spus că nu vom primi niciodată tezaurul. Ba, Kremlinul a venit cu bazaconii scoase din joben. Că România ar datora Rusiei de 25 de ori mai mult decât valoarea tezaurului. Că am avea de plătit despăgubiri de război. Am plătit cu vârf și îndesat cereale, petrol, produse industriale, păduri. Calea ferată forestieră de la Podul Cireșului, la Sighetul Marmației, care taie grădina părintească, tocmai de asta s-a făcut. Vreme de aproape 20 de ani, zilnic treceau două trenuri cu bușteni din pădurile Maramureșului, care erau trecuți peste Tisa.
Iar vorbele nesăbuite ale lui Medvedev că românii nu ar fi o națiune, ci un mod de a fi, trebuie să primească replici diplomatice. De acum, Rusia se va confrunta cu UE și pe această temă. Să vedem ce se va alege de această rezoluție. Așteptăm, cu argumentele noastre. Încolo, simt chemarea tezaurului!
