• Urmare din nr. 10395/6 iulie 2024 •
La scurt timp după ce a terminat Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Sibiu, preotul Ioan Dâmbu a fost hirotonit diacon chiar de episcopul-vicar de la Cluj, Justinian Chira, iar taina preoției a primit-o prin mâinile arhiepiscopului Teofil Herineanu. Apoi, după câțiva ani, părintele Ioan Dâmbu avea să fie numit protopop al Protopopiatului Ortodox Român Năsăud. Decizia de numire în funcție i-a fost înmânată de Înaltpreasfințitul Justinian Chira care i-a trasat cu această ocazie și câteva recomandări.
“Viața ta de acum s-a schimbat puțin. Vei aparține mai mult altora decât ție și alor tăi. Roagă-te și nu te teme. Dumnezeu te va ajuta, ai nevoie de El în tot ce faci, mai ales că ești foarte tânăr”, a fost sfatul pe care i l-a dat ierarhul maramureșean părintelui Ioan Dâmbu, care avea pe atunci 36 de ani.
Din acel moment, preotul bistrițean a avut șansa de a-l însoți la multe slujbe pe arhiepiscopul Justinian Chira. În plus, ierarhul a călcat deseori pragul casei părintelui protopop. “A fost în casa noastră de zeci de ori, am fost cu el prin toate parohiile Protopopiatului Năsăud, la slujbe, la sfințiri. Am avut o comunicare continuă și constantă. Am fost protopop din 1988 până în 1 martie 2024”, a relatat părintele Ioan Dâmbu.
În calitate de protopop, părintele Ioan Dâmbu l-a însoțit la Prima Liturghie Arhierească pe arhiepiscopul Justinian Chira, la Rebra. Pentru a putea sluji în teritoriu, ierarhul avea nevoie de aprobare de la secretarul județului, de la primarul locului și de la inspectorul territorial pentru culte. Preotul nu a reușit să obțină aprobarea necesară de la secretarul județului pentru că, nici măcar nu a fost primit în audiență. Prezența arhierească se afla sub semnul incertitudinii. Așa că, părintele Ioan Dâmbu l-a informat pe episcopul-vicar de la Cluj despre situație. Timp de câteva clipe, arhiereul a tăcut, apoi i-a răspuns: “Voi veni. Slujba nu o vom putea ține afară, ci în biserică. Pentru că din biserică nu mă poate scoate nimeni”. Prin urmare, Sfânta Liturghie Arhierească a avut loc, iar prezența episcopului-vicar a fost una copleșitoare. Oamenii, veniți în număr ridicat, l-au condus pe ierarh până la casa parohială care trebuia să fie sfințită, inclusiv după slujba sfeștaniei, credincioșii s-au îndurat cu greu să se despartă de arhiereu și să plece spre casă.
Preotul își amintește că slujirea arhiepiscopului Justinian era una profundă, ierarhul era transfigurat în timpul slujirii. Nu mai trăia el, ci Hristos. “Preasfințitul Justinian când făcea Sfânta Liturghie era transfigurat. Era dedicat slujirii și dedicat lui Dumnezeu. Clipele acestea m-au încurajat pe tot traseul slujirii mele ca preot și ca protopop și m-am raportat la ele ori de câte ori simțeam că sufletul meu se clatină”, își continuă relatarea, preotul.
Părintele Ioan Dâmbu a mai remarcat că în timp ce le vorbea oamenilor, ÎPS Justinian Chira transmitea mesajul duhovnicesc nu numai prin cuvinte, ci și printr-un anumit gest făcut cu degetul arătător. “Preasfințitul Justinian gesticula într-un anume mod cu degetul arătător. Degetul lui Justinian, arătătorul mâinii drepte, era ținut numai pe vertical, ca și cum ne atenționa”, a mai arătat preotul Ioan Dâmbu. Iar când le vorbea oamenilor, “vlădica se mișca ușor din loc în loc, pentru că dorea să se apropie cât mai mult de popor”.
(va urma)