Traian Rareş Tuş face cinste Maramureşului şi implicit României, la Oxford, unde este student. După primul an de studii la Universitatea din Oxford, Traian Rareş Tuş se poate lăuda cu rezultate notabile. Sunt rodul unui studiu intens şi constant, pentru că Traian Tuş dă dovadă de multă seriozitate în tot ce face.
La finalul primului an de studiu, Traian Rareș Tuș a fost ales președintele Societății de Fizică de la Hertford College – University of Oxford. Nu este prima funcție pe care olimpicul internațional o obține din toamna anului 2023, de când studiază Fizica în cadrul prestigioasei Universități Oxford. Traian face parte şi din boardul de conducere al Oxford Romanian Society. Băimăreanul Traian Rareş Tuş este un tânăr care face o impresie deosebită de la prima întâlnire. Te impresionează maturitatea, inteligenţa şi meticulozitatea cu care tratează fiecare aspect al vieţii. Traian Rareş Tuş este şi autorul volumului „Psalmii ororii” despre care preşedintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, scria că „că este vorba despre un produs excepțional al minții unui tânăr maturizat înainte de vreme și preocupat de marile amenințări la adresa acestei planete, la adresa omenirii”. Acum, Traian a revenit acasă. Chiar dacă este în vacanţă, tânărul nu renunţă la proiectele sale de cercetare. Din contră, se pregăteşte intens pentru a face faţă cu succes şi celui de-al doilea an de studiu la Oxford.
„Da, sunt la locul meu”
R: Cum a fost primul an de studenţie la Oxford?
T.R.T.: Mi se pare că a trecut foarte repede. Sigur că au fost o mulţime de diferenţe pe care le observi încă din primul moment în care păşeşti acolo. Ţin minte că în momentul în care am ajuns acolo, m-am dat jos din maşină şi te întâmpina stilul acela arhitectural grandios. Până la urmă, nu cred că sunt multe locuri în lume care să arate în modul acela, fiind caracteristic zonei Oxford, Cambridge etc. Din prima clipă cumva mi-a dat o senzaţie de genul: oare ce caut aici? Sigur că ulterior lucrurile au venit de la sine. La început a fost mai dificil. Trebuia să te împrieteneşti, să construieşti relaţii noi şi să te pui la punct cu sistemul educaţional foarte diferit, cu stilul de învăţare, de predare şi aşa mai departe. Nu doar că eram la Oxford, dar eram la universitate, ceea ce era deja un foarte mare hop şi atunci primele săptămâni au fost mai interesante, dar foarte pline de evenimente. Nu aveai timp niciodată să te plictiseşti. Eu, fiind o persoană foarte ataşată de familie, mă gândeam ce dor îmi va fi de casă, de familie, şi mă gândeam că îmi va fi greu să mă acomodez. Dar cum erau foarte multe activităţi şi aveai mult de lucru, tot timpul erai în priză, nu aveai timp să te gândeşti, să îţi fie dor. Pe final de trimestru, pentru că structura anului universitar acolo e împărţită pe trimestre, te mai apucă dorul, dar în următorul trimestru ţi se pare mai uşor, începi să te simţi ca acasă. Cu cât merg mai des, cu atât mi se pare tot mai mult că: Da, sunt la locul meu. Ei concentrează cumva toată materia şi tot materialul ce trebuie predat cu 4-5 săptămâni mai puţin decât fac toate celelalte facultăţi. Ei au totul mult mai concentrat pentru ca tu să ai mai mult timp în care să te concentrezi pe tine. De aceea există aceste trimestre care sunt pline de cursuri, de tutoriale, un fel de seminarii şi muncă de genul acesta academică. În vacanţe poţi veni acasă, te poţi concentra pe alte teme, ai şi teme, proiecte, nu neapărat trebuie să fii acolo prezent tot timpul. Asta mi s-a părut destul de benefic şi interesant. În primul an, am fost între Oxford şi acasă, a fost o trecere foarte plăcută, confortabilă, să te poţi acomoda treptat cu stilul de acolo, dar în acelaşi timp să nu te rupi total de casă. Am venit de câteva ori pe acasă, de Crăciun, de Paşti nu a fost să fie. Am venit de 2 ori în timpul anului şi acum în vacanţa de vară care ţine până în octombrie.
R: Ce diferenţe ai observat între sistemul de învăţământ românesc şi cel britanic? Crezi că ar putea să implementeze facultăţile din România modelul britanic?
T.R.T.: Cei de la Oxford au o structură foarte diferită. Există mai puţine profile şi atunci universitatea în sine are 12.000 de studenţi la licenţă şi încă un număr asemănător la masterat, doctorat. Fiind mai puţine cursuri se formează grupe mai compacte, sunt lucruri pe care te poţi concentra mai bine. Toată lumea e împărţită pe colegii, nu ţine de subiectul de materie pe care o studiezi, ci strict administrativ: unde locuieşti, cu cine locuieşti, unde mănânci, practic de cine aparţii din punct de vedere administrativ. Colegiile acestea sunt nişte comunităţi mult mai strânse. Prin intermediul acestor colegii există aceste seminarii, de fapt nişte ore în privat cu profesori care se ocupă strict de tine şi de încă un coleg al tău. Deci, sunt grupe de 2-3 oameni şi sigur durează câte o oră jumătate, 2 ore. Sunt de câteva ori pe săptămână, au ca scop aprofundarea materialului de la curs şi de asemenea diverse teme, proiecte care au fost propuse, se trece dincolo de curricula de facultate. Asta mi se pare foarte benefic, dar nu ştiu dacă ar fi aplicabil într-un sistem ca al nostru pentru că ei aşa au gândit de la bun început. Te ajută mult, profesorii sunt mai aproape de tine, te susţin în tot ce trebuie, te ajută, te îndrumă spre rezultatele pe care ai vrea să le obţii. Îmi place că există o mulţime de laboratoare, la fizică, biologie, chimie etc. Există o zi în care facem doar laboratoare, cam 8-9 ore. Ulterior eşti foarte obosit, dar te ţin în priză, te ajută să dezvolţi atât partea teoretică, cât şi cea practică. Cel mai mult lucrez la matematică şi fizică. Există şi părţi de informatică, de programare, au un rol important în tot ce înseamnă STEM.
„Perspective diferite pentru a te dezvolta”
R: Ai avut parte de câteva momente deosebite în viaţa ta de student. Aş reaminti aici întâlnirea cu Laureatul Premiului Nobel în Fizică 2020, Sir Roger Penrose. Cum şi-a pus amprenta această întâlnire pe formarea ta de fizician?
T.R.T.: A fost ceva inedit întâlnirea cu sir Roger Penrose. În ultimul trimestru am avut întâlnire cu preşedintele Letoniei, cu CEO de la Unilever, tot felul de persoane care nu au neapărat legătură cu universitatea în sine, dar vin şi ne împărtăşesc din cunoştinţele lor. Sunt o mulţime de actori. Chiar în ziua în care mi-am făcut bagajele a avut loc o conferinţă concentrată pe probleme de mediu, au venit nişte reprezentanţi din America. Cu cât eşti expus mai devreme la astfel de personalităţi, la alte canale de cunoaştere cu atât e mai bine să te dezvolţi tu. De exemplu, mergi la o conferinţă a lui sir Roger Penrose care e plină de doctoranzi, profesori, eu student în anul I la fizică. Sir Roger Penrose vorbeşte despre subiecte foarte profunde, ca să afli de exemplu despre conştiinţă cuantică, nu poţi să înţelegi tot, dar cu cât eşti expus, cu atât ai perspective mai diferite de a te dezvolta.
R: Un alt rezultat deosebit e faptul că, iată, la finalul primului an de studiu, ai fost ales președintele Societății de Fizică de la Hertford College – University of Oxford. Ce înseamnă acest lucru şi care îţi sunt obligaţiile din această postură?
T.R.T.: De la începutul anului m-am implicat în mai multe societăţi, inclusiv în societatea de români. Vom avea diverse responsabilităţi. Vom încerca să îi ajutăm, să îi îndrumăm inclusiv pe studenţii care vor să vină la Oxford, să îi ghidăm să îşi facă o idee cu ce înseamnă cu adevărat această universitate. Faptul că am fost ales preşedintele societăţii de fizică înseamnă că va trebui să mă ocup de toate conexiunile care se realizează între aceste persoane din cadrul colegiului, să încercăm să promovăm toată partea ştiinţifică a colegiului nostru, să desfăşurăm activităţi benefice atât pentru studenţii de la fizică, cât şi pentru studenţii care studiază alte domenii. De la anul, vreau să ne implicăm cât mai mult şi să îmi dau silinţa să facem o societate aşa cum ar trebui să fie şi cum am văzut că sunt altele şi care chiar au un efect benefic asupra studenţilor. (va urma)
