Oana Maria Hossu şi Adrian Daniel Hossu sunt absolvenţi de Educaţie Fizică şi Sport. Oana a practicat voleiul şi fotbalul, iar Adrian, atletismul. Pregătirea sportivă i-a ajutat să devină disciplinaţi, aşa că au transpus această virtute şi în viaţa personală, mai exact în modul de alimentaţie.
Cei doi sportivi sunt foarte atenţi cu alimentaţia lor, iar în urmă cu vreo 5 ani au decis să renunţe la produsele de origine animală: carne, lapte, ouă, pentru a deveni vegani. De fapt, au ajuns în acest punct după ce mama Oanei a fost diagnosticată cu cancer. Medicul i-a recomandat să nu mai consume niciun produs de origine animală. Oana şi Adrian s-au apucat serios de studiu: să vadă ce înseamnă acest tip de alimentaţie exclusiv vegetarian. Apoi au căutat reţete şi le-au pus în practică. Acum, Oana şi Adrian Hossu se declară vegani şi au lansat chiar un concept: Bucătăria Botanică. Sub această “umbrelă” pot fi urmăriţi gătind pe Facebook, Instagram, YouTube şi TikTok. În plus, cei doi tineri oferă celor interesaţi, sugestii de reţete vegane sau sfaturi ce privesc acest tip de alimentaţie. De asemenea, cuplul se implică în prepararea de mâncare vegană la Greenys din Baia Mare, un bistro social, dar şi la Asociaţia “Oameni buni”.
R: Ce înseamnă conceptul vegan?
A.D.H.: Nu se compară veganismul cu postul. Tot de post e şi mâncarea vegană, numai că la post e mai mult pentru abstinenţă. Cumva mănânci puţin ca să îţi satisfaci doar nevoia de mâncare, nu plăcerea simţurilor. Conceptul vegan înseamnă o mâncare pe bază de plante, cu atenţia spre animale. De exemplu, un vegan adevărat nu vrea să facă rău animalelor, nici măcar să folosească încălţăminte de piele.
R: Ce ingrediente sunt în acest tip de alimentaţie vegană?
O.M.H.: E o mâncare pe bază de plante, fără niciun produs de origine animală. Vegetarianul normal mănâncă doar pe bază de plante. Sunt multe legume, verdeţuri pe care în mod normal un vegetarian nu le foloseşte din comoditate, sunt bogate în fibre, în proteine, în grăsimi. Din alimentaţia unui vegan nu ar trebui să lipsească leguminoasele: lintea, năutul, fasolea, pentru că au un indice glicemic foarte mic. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă consumul lor, zilnic. Chiar şi de două ori pe zi. Ele conţin proteinele. Noi încercăm pe cât posibil să consumăm proteine cu cereale integrale şi atunci avem toţi aminoacizii compleţi din carne. Am auzit un aspect foarte interesant: lângă o mâncare procesată, adică fiartă, prăjită să fie întotdeauna ceva viu: de exemplu, salată verde. Şi cam aşa încercăm noi să ne structurăm mesele: cu proteine, cereale pe cât posibil integrale şi verzituri.
A.D.H.: Asta e diferenţa dintre vegan şi post. De post mănânci de multe ori o pâine unsă cu ceva, salată orientală, cartofi, fasole, zacuscă etc. Ori veganismul pentru noi înseamnă legume care conţin proteină, cerealele integrale, ar fi arpacaşul, bulgurul, chinoa, orez, orz, ovăz.
R: Cu condimentele cum e în bucătăria vegană?
O.M.H.: Curry e foarte bun. Turmericul care e antiinflamator şi se pune în orice, şi în dulciuri, în orez, şi la sărat etc. Chiar şi condimentele clasice gen cimbru, coriandru, oregano, busuioc folosite în combinaţie cu legume dau un gust foarte bun. Am o reţetă foarte bună pentru lumea care doreşte să încerce bruschete cu roşii. Tăiem roşiile în cubuleţe, cu usturoi proaspăt, oregano, busuioc, ulei de măsline. Le amestecă şi se pun pe pâine prăjită. E delicios.
A.D.H.: De exemplu, la majoritatea oamenilor le place să încingă pâinea în zeama ce rămâne de la salată. Îmbunătăţită cu mai multe condimente şi arome cu siguranţă e mai bună.
O.M.H.: Mie îmi place salata foarte mult. Îmi place şi să fac salată. Aproape zilnic mâncăm salată. Cumpăr salata proaspătă, nu în pungă. O spăl bine şi o rup cu mâna ca să nu se oxideze. Adaug roşii, castraveţi, ceapă, o condimentez cu sare, adaug ulei de măsline şi pasta de oţet balsamic sau oţet de mere. Pe lângă astea, pun seminţe de cânepă şi de floarea-soarelui pentru aportul de grăsime. Mai adaug migdale, se poate pune fasole, năut etc. Chiar azi am mâncat la prânz un bol cu chinoa, adică multă salată, chinoa, fasole roşie, roşii, castraveţi, porumb. Am condimentat cu sare, piper, ulei de măsline, pastă de oţet balsamic şi seminţe de cânepă.
R: E mult mai costisitor financiar să adopţi un astfel de tip de alimentaţie decât să mănânci clasic?
A.D.H.: Teoretic, nu. Timpul pe care îl aloci preparării unei mâncări e mai costisitor. Durează mai mult. Un kilogram de carne e întotdeauna mai scump decât un kilogram de legume.
O.M.H.: Trebuie să fii pregătit cu mâncarea, să nu fii nevoit să găteşti în fiecare zi. E mai simplu să baţi două ouă sau să mănânci o bucată de brânză, cu salată decât să găteşti. Dar sunt tehnici de gătit pentru mai multe zile. De exemplu, poţi fierbe cereale, o dată le mănânci aşa sau faci ulterior chiftele din ele, le mai combini cu ceva. Sunt mai multe mâncăruri din aceleaşi ingrediente de bază. Pentru cine e foarte ocupat e mai greu să găsească timp pentru a-l dedica gătitului mâncării. Pentru noi e mai simplu să gătim vegetal decât să gătim cu carne. După ce cunoşti tehnicile de bază sau baza bucătăriei e uşor să le combini, să descoperi gusturi noi.
R: Care ar fi avantajele şi care ar fi dezavantajele în cazul unui veganist?
A.D.H.: Nu prea găseşti când mergi undeva ce să mănânci. Găseşti clasicele de post: cartofi prăjiţi sau orez cu legume, eventual o pizza fără mozzarella. E mai complicat cu meniul când ieşi cu prietenii în oraş.
R: Gătiţi strict personal sau gătiţi şi pentru alţii?
O.M.H.: Gătim pentru noi, dar dacă cineva doreşte să guste din ce preparăm noi o facem cu mare drag. Mai suntem voluntari la Greenys, aproximativ o dată pe săptămână mergem să îi ajutăm. La Greenys, facem ateliere de gătit o dată pe lună, joia. Mai există Asociaţia Oameni buni cu persoanele care luptă cu cancerul. Am făcut şi aici ateliere de gătit.
R: Sunt maramureşenii dornici să se adapteze unui astfel de stil de viaţă?
O.M.H.: Sunt mulţi în Baia Mare care mănâncă vegan. Am observat din spusele Andreei de la Greenys că e mult mai multă lume care vrea să încerce în perioada de post. Nu sunt aşa mulţi care adoptă alimentaţia vegană, la fel ca în oraşele mari. Unde e nivelul de trai mai crescut încep să se uite mai mult şi înspre partea spirituală, alimentară, au grijă mai mult de ei.
A.D.H.: Omul e puţin reticent la acest termen de vegan. Dacă îi spui că e mâncare vegană l-ai pierdut. Dar dacă îi spui că e mâncare de post sau o mâncare sănătoasă altfel reacţionează. Termenul de vegan supără puţin la urechi. Şi maramureşenii sunt mai reticenţi la nou. Dacă ne-am uita în calendarul ortodox, pentru cine e creştin, trei zile pe săptămână e recomandat să ţină post, luni, miercuri şi vineri. La acestea se adaugă posturile de peste an. (Va urma)
