Evenimentele științifice internaționale reprezintă locul adecvat pentru diseminarea ideilor, pentru intrarea în legătură cu specialiști din alte țări, în vederea (auto)perfecționării, a actualizării cunoștințelor și a informării superioare cu cele mai noi curente, tendințe, metode de lucru dintr-un anumit domeniu al cunoașterii.
În perioada 18-24 august s-a desfășurat la Helsinki cea de-a 28-a ediție a Congresului Internațional de Științe Onomastice, organizat de Universitatea din Helsinki și cea din Turku, cu sprijinul Primăriei din capitala nordică, sub egida International Council of Onomastic Sciences (ICOS). Evenimentul se derulează o dată la trei ani, precedenta ediție având loc în condiții de pandemie, la Cracovia (2021). Fiind cea mai importantă manifestare științifică din domeniul onomasticii, ICOS atrage numeroși cercetători și universitari din lumea întreagă, pasionați de studiul numelor – antroponime, toponime, ergonime etc. – și de implicațiile lor socioculturale, istorice, geografice, economice ș.a. În ciuda faptului că Helsinki este excentric la nivel European, iar prețurile din Finlanda (inclusiv taxa de participare) sunt pe măsura nivelului de dezvoltare al țării nordice, la congresul sus-amintit au participat peste 200 de specialiști din 39 de țări, cu 223 de lucrări, dintre care 198 susținute cu prezență fizică, 25 prezentate online + 8 postere. Dintre comunicări, trei au fost oferite în plen de profesori din Irlanda (University of Limerick), Marea Britanie (University of West of England), și Suedia (Stockholm University). Majoritatea prelegerilor au fost repartizate, în funcție de subiecte, în mai multe secțiuni care s-au desfășurat în paralel (câte șase). Dintre temele mari amintesc Nume și minorități, Nume și identitate, Numele ca moștenire culturală, Onomastica – o știință sustenabilă, Schimbări de nume, Baze de date onomastice, Numele în literatură, Numele în orașe sustenabile, Numele în economia sustenabilă, Legi și politici onomastice. Paralel, au fost organizate și două simpozioane despre Reglementări privind numele minorităților în Europa și Nume personale în context multicultural. Așa cum se poate observa, multe dintre temele semnificative ale congresului au avut ca laitmotiv sustenabilitatea, explorată prin prisma numelor și a practicilor denominative. Subiecte precum modul în care numele contribuie la conservarea culturii, identității, patrimoniului și rolul lor în promovarea comunităților durabile au ocupat centrul atenției.
Din România au fost prezenți șase cercetători de la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord Baia Mare – Daiana Felecan, Oliviu Felecan, Alina Bugheșiu, doctorandele Gabriela Ioaneș și Rebeca Gâț – și de la Universitatea Babeș-Bolyai – Zsombor Bartos-Elekes, cu tema Minority place-name regulations in Romania. Lucrările băimărenilor s-au pliat perfect pe subiectul congresului, fiind despre Names of environmental NGOs in Romania: sociolinguistic markers of sustainability (OF, AB), Linguistic mirrors of sustainability: ergonyms and chrematonyms in natural medicine (DF, AB), (Non)sustainability in sports – an anthroponymic perspective (RG), La soutenabilité des sobriquets dans le conflit russo-ukrainien (GI). Este notabil că două doctorande au fost acceptate să prezinte comunicări la o manifestare științifică de o asemenea amploare, cot la cot cu specialiști consacrați în domeniu, fapt ce confirmă calitatea lor profesională și determinarea de a ieși din cadrul strâmt al vizibilității locale sau regionale.
Totodată, se cuvine precizat că la congres au fost oficiale cele trei limbi „tradiționale” ale organizației – engleza, franceza și germana –, însă majoritatea prezentărilor au fost în limba lui Shakespeare. De altfel, pentru ediția următoare a evenimentului (cu tema Names as Condensed Narratives), care va fi patronat de Academia austriacă de științe (Viena, 2027), doar engleza va fi acceptată, ca limbă unică a științei contemporane, potrivit afirmației profesorului Peter Jordan, organizatorul principal.
Disputa monolingvism/plurilingvism s-a aflat pe agenda întâlnirii generale a membrilor ICOS, subiectul fiind promovat și susținut de către cei doi vicepreședinți ai organizației, din Austria și din Mexic. După o „campanie electorală agitată” și în urma supunerii la vot a celor două curente/păreri, câștig de cauză l-a avut trilingvismul, prin urmare, franceza și germana vor rămâne în continuare limbi oficiale ale organizației, alături de engleză. Consider că este un aspect pozitiv, în concordanță cu reglementările Uniunii Europene și cu tendințele din lumea civilizată. Chiar în Helsinki/Helsingfors, de pildă, toate inscripțiile stradale sunt bilingve, în finlandeză și suedeză, deoarece, între secolele al XIV-lea și al XVIII-lea, Regatul Suediei a dominat ținuturile vecine. Universitatea din Helsinki promovează deopotrivă cele două limbi în programele de studiu pe care le oferă.
Pe lângă latura științifică a congresului, cele șase zile au avut planificate diverse ședințe: cea a Adunării generale a membrilor (la care s-a ales și noua conducere a organizației), cea a Biroului de conducere ICOS, cea a Comitetului redacțional al revistei „Onoma”, cea a Grupului de studenți, cea a editorilor revistelor de onomastică din întreaga lume, cea a Grupului terminologic, a celui bibliografic și a unuia mai nou, lansat cu prilejul congresului: Grupul toponimic. Latura științifică și cea administrativă au fost completate de câteva momente de socializare și relaxare, tradiționale în „organigrama” unor astfel de manifestări științifice: o recepție oferită de Universitatea din Helsinki, o alta oferită de Primăria capitalei finlandeze, un banchet și posibilitatea de a opta între trei excursii: la biblioteci, prin centrul istoric și în arhipelag. Aceasta din urmă a atras cei mai mulți doritori și a oferit prilejul de a vedea orașul de pe un vaporaș turistic, care, de-a lungul a trei ore, a străbătut câteva zeci de insule, mai mari sau mai mici, stâncoase sau pline de verdeață, aflate în imediata vecinătate a capitalei. Am trecut inclusiv pe lângă insula Suomenlinna/Sveaborg, pe care s-a construit o fortificație la mijlocul veacului al XVIII-lea, inclusă astăzi pe lista patrimoniului cultural UNESCO.
Deși Marea Baltică nu se numără printre cele mai limpezi ape din lume, împrejurimile capitalei finlandeze arată impecabil, ca de altfel orașul în sine. Totul este curat, gândit și făcut cu respect față de mediul înconjurător. Nu degeaba tema congresului a fost Sustainability of names, naming and onomastics. În Finlanda, sustenabilitatea nu este un slogan la modă sau impus de Uniunea Europeană, ci se practică peste tot, zi de zi. Aș da două exemple elocvente, care, pentru cineva care nu trăiește într-o țară nordică, par hilare. Cu câteva zile înainte de începerea congresului, organizatorii au transmis un email tuturor participanților, prin care îi invitau să-și aducă o sticlă goală pentru a-și putea lua apă de la robinet în zilele desfășurării evenimentului, deoarece apa finlandeză este cea mai pură de pe planetă: deci fără peturi, băuturi acidulate. Tot din rațiuni de sustenabilitate, nu s-a oferit nicio mapă a congresului, cu program tipărit, pix, agendă pentru notițe, cum se obișnuiește la simpozioane; doar un ecuson personalizat pentru fiecare congresist, dar… cu titlu de împrumut. Rugămintea insistentă a organizatorilor a fost ca, la sfârșitul celor șase zile, toată lumea să restituie șnurul și plasticul, pentru a nu polua natura, pe de o parte, și pentru ca acestea să poată fi reutilizate la alte conferințe. Altfel spus, nivelul de conștiință ecologică/sustenabilă nu se observă doar pe stradă (mulțimea bicicletelor, a trotinetelor și a mașinilor electrice sau hybrid), ci este pus în practică zi de zi, cu riscul ca locuitorii să fie judecați negativ de străini. Poate că nu ar trebui să mire faptul că de mulți ani finlandezii sunt în topul clasamentelor mondiale în ceea ce privește fericirea sau calitatea învățământului.
În concluzie, participanții ICOS au fost încurajați să evalueze și să demonstreze felul în care cercetarea lor ar putea promova obiectivele dezvoltării durabile. Ultima ediție a Congresului Internațional de Științe Onomastice a oferit o explorare cuprinzătoare a onomasticii. Numele sunt studiate interdisciplinar, căutându-se provocări culturale, sociale și de mediu mai largi. Aceasta ilustrează modul în care numele servesc nu doar ca identificatori, ci sunt purtători dinamici de istorie, identitate și durabilitate, care se adaptează vremurilor în schimbare, menținând în același timp continuitatea în comunitățile umane de pretutindeni.
Experiența unui congres internațional de mare amploare este benefică pentru schimbul de idei, pentru dezvoltarea cercetătorilor, indiferent de vârstă și de afiliere profesională. Vizitarea unor țări străine, cu mintea deschisă, poate reprezenta calea pentru schimbarea mentalității în bine. Un om inteligent învață din lecturi, din interacțiunea umană, din călătorii, iar punerea în practică a tot ceea ce este dovedit benefic ar putea fi cheia progresului individual și, ulterior, colectiv.
P.S.: Ar fi fost păcat să trec cu vederea un aspect care m-a impresionat atât în Finlanda, cât și în țările baltice. Steagul Ucrainei este arborat peste tot: pe cădiri publice, administrative, muzee, în geamurile unor locuințe private sau ale unor mijloace de transport în comun, autoturisme, în piețe publice, parcuri, hoteluri, biserici. Solidaritatea umană, sprijinul față de statul agresat, poziționarea de partea binelui sunt dovada unei conștiințe superioare, eliberate de frică și care pune valorile democratice mai presus decât avantajele temporare. Toate aceste state au cunoscut „binefacerile” învecinării cu Rusia ori al încorporării în URSS. Finlanda a avut două războaie cu marele vecin de la Răsărit între anii 1939-1945, în urma cărora a pierdut regiunile estice, anexate la URSS/Rusia până astăzi. Estonia, Letonia și Lituania au trăit din plin ororile comunismului bolșevic, fapt cuantificabil în pierderea unei treimi din populație, ucisă ori deportată. Cine nu învață din istorie, riscă repetarea acesteia…
Oliviu FELECAN
