În ultima săptămână din campania electorală pentru prezidențiale, primul tur, spiritele s-au înverșunat. Candidații pentru Cotroceni au atitudini diferite față de electorat. Unii participă, alții refuză să participe la dezbateri, care ar trebui să decanteze, pentru noi, alegătorii, profilul aspiranților. Un prieten hâtru, cu stagii politice, îmi spune că mai nou nu sondajele au mare căutare, ci cititul în palmă. Arta chiromanției, o artă veche, este mai nou la mare căutare. Palma fiecăruia dintre noi este un izvor de previziuni, dar și de taine, care nu se spun la spovedanie.
În palmă se poate citi caracterul și destinul cuiva. Palma are linia vieții, linia iubirii, linia destinului, linia soarelui. Și câte linii vor mai fi. Iar mai nou, chiromanția are o mare căutare în lumea politică. A devenit și subiect de presă. Alături de zodiace. Pe care nu le poți suci, ca pe sondaje, care nu prea se mai nimeresc. Fiind influențate ba de unii, ba de alții, cine plătește ceterașul acela joacă primul mireasa, așa că oamenii politici dau mai mare crezare cititului în palmă.
Toate mișcările tactice ale partidelor și ale candidaților acestora pentru scaunul suprem de președinte al țării sunt mai nou desprinse din palma cuiva. Primăvara aceasta capricioasă este o perioadă cu multe mutări pe tabla de șah a politicii, se pun bazele unor speranțe, învăluite în multe coji de ceapă. Sunt candidați care preferă și cititul în cojile de ceapă roșie. Că toate partidele își cumpănesc șansele, își adună mizele. Acum apar surprizele, alianțele, se pun în mișcare orgoliile. Ies din umbră grupurile de presiune, adică de interese. După o iarnă cu temperaturi oscilante, se anunță o primăvară și ea oscilantă. Iar se probează, pentru costume cu croială nouă, fermoarul pesedisto-liberal și udemerist.
După cum reacționează unii dintre ei, adică din Coaliție, nu se prea potrivesc toți zimții. Scapătă, sau nu se închide haina. Cineva i-a citit în palmă liderului pesedist, premierului român, și i-a ghicit că fostul lider și premier, Victor Ponta, i-ar fi de folos în preajmă. Și așa s-a întâmplat. Numai că roata se învârte și invers. Candidatul independent acum se răfuiește cu binefăcătorul. Nu s-a suflat o vorbă că domnul Ponta mai întârzia serile pe la jocurile unui partid de opoziție. Care-i misterul repatrierii politice? Că omul, care a demisionat din fruntea guvernului, a fost alungat și din PSD. Se spune că a fost o pedeapsă că a pierdut alegerile în fața fostului președinte al țării.
Premierul nu este un mare specialist în domeniul economic, în relații internaționale, că așa a sunat motivul angajării sale. Cum ziceam, domnul Ponta mai întârzia serile pe la jocurile politice ale lui George Simion, un lider ciudat, fără program pentru țară, fără doctrină limpede. Un partid care se confundă cu zgomotul, cu puține proiecte sobre, viabile și salvatoare. Mi s-a părut lamentabilă retragerea lui Simion, cu mamă și nevastă, de la dezbaterile de la Cotroceni, de luni seara. A confiscat sentimentele naționale, pe care mai mult le enunță pe la nunți și alte agape, dar fuge de confruntare. Îi place mai mult prin America sau pe la Muntele Athos. Ori prin piețe de legume și fructe. Mai puțin pentru folosul concret al țării. Iar nobilele simțiri românești au și ele o traiectorie fără vlagă. Încremenite în clișee.
PSD, PNL și UDMR sunt în derută. Sunt într-o vizibilă cădere pe costișa politică. Dezbaterea electorală de la Palatul Cotroceni, cu Crin Antonescu, Nicușor Dan și Elena Lasconi a fost necesară, dar fără configurări lămuritoare. Am regretat, ca alegător, că au dezertat de la dezbatere Victor Ponta și George Simion. Am fi putut afla câte ceva din părerile lor prezidențiale. Am constatat că viața în Coaliție nu este una armonioasă. Ariciul este semnul conviețuirii politice. Fiecare partid își dorește puterea. Dacă poate. Spectrul politic românesc este într-o aprigă căutare de lideri reprezentativi. Mă pun pe gânduri teoriile cu amestecul discret al serviciilor și altor forțe externe în alegerile din România.
Nimeni nu are curajul de a spune adevărul până la capăt. Zicala că nu contează cine votează, contează cine numără voturile a primit o nouă formulare. Nu contează cine numără voturile, se ia în seamă cine dă comunicatul. Dar am optimismul de pe Ulița Bisericii: n-a fi să nu fie oarecum! Dar nu așa-i în democrația, iar chiromanția politică are și ea tainele ei.
