Altfel de turism. Se poate? Am putea face turism cultural? Istoric? Culinar?

Am supărat lumea săptămâna trecută ridicând poalele Maramureșului și arătând gunoaiele. Ascunse sau la vedere. Poate părea o lipsă de patriotism local dar credeți-ne, era nevoie. Am mai contestat de-a lungul timpului și modul haotic în care se face turism la noi. Toate traseele și circuitele tematice sugerate sunt nefuncționale, la fel ca centrele de informare turistice, din care 2-3 sunt vii. Restul sunt închise sau în cel mai bun caz, e deschisă ușa toaletei încorporate…

Deci de ce n-am face turism real, profesionist, la noi? De ce să decidă agențiile de turism că noi suntem așa, o rută de văzut pe fugă, spre Bucovina? cu Cimitirul vesel, Sighet-închisoare, mănăstirea Bârsana, cascada Cailor din Borșa și pa? Specialiștii spun că turismul poate fi: de recreere și agrement, balnear, cultural – științific, sportiv, de afaceri, de cumpărături, religios. Alții zic că mai sunt și alte tipuri. Ecologic, balnear, sportiv, gastronomic, de afaceri, și religios. Mai există și turismul de aventură, de lux, spațial, și chiar turismul de tip „dark tourism” (vizitarea locurilor legate de moarte sau tragedii). Alții plusează.

„Turismul experiențial este un trend în care călătoriile sunt folosite pentru auto-descoperire și provocări personale. Turismul digital revoluționează modul în care călătorim, oferind experiențe mai interactive și eficiente. Utilizarea realității augmentate (AR) și virtuale (VR) permite călătorilor să exploreze destinații și atracții turistice într-un mod complet nou, chiar înainte de a ajunge la destinație. De exemplu, tururile virtuale ale muzeelor sau ale siturilor istorice permit oaspeților să experimenteze cultura și istoria locurilor de la distanță. Turism muzical – Concertele și festivalurile devin puncte de atracție majore, atrăgând turiști din întreaga lume.

Turism ecologic și de aventură

Explorarea destinațiilor mai puțin cunoscute și ecologice devine o preferință de top. Călătorii conștienți de impactul lor asupra mediului preferă alternative la zboruri, cum ar fi călătoriile cu trenul și explorarea pe jos.

Turism de tip „dupe”

Schimbarea destinațiilor populare cu alternative mai puțin aglomerate devine o tendință pentru evitarea supraaglomerării și găsirea unor locuri noi, dar la fel de atractive. De exemplu, în locul Santorini, călătorii optează pentru insula Paros, iar în locul Barcelonei, preferă Valencia”, cităm din specialiști în turism.

Și-acum trezirea! Ce putem face noi aici?

Putem înlocui într-adevăr destinații populare și aglomerate. Sigur, după ce pleacă „ai noștri” înapoi la muncă. Baia Mare e de necirculat încă, la fel Borșa, Sighetul sau Vișeul. Am putea face turism muzical, dacă am avea minte să ne ținem de câte o idee și s-o dezvoltăm, așa cum au făcut clujenii sau sibienii cu Untold și cu Artmania, cum face Râșnovul mai nou. Gărâna sau Brezoi. Putem? Evident. Dar putem face și alte cele cu ce avem. Am putea face turism cultural, cu muzeele date, în Baia Mare și-n Sighetu Marmației. Am putea face un circuit al caselor memoriale interesante ale Maramureșului, ar fi ce vedea. La fel, am putea face un circuit real, nu „virtual” în sens rău, al meșterilor populari, până-i mai avem. Să vadă turiștii cum se face clopul, opinca, poarta maramureșeană, troița, zgărdanul. Nu ca în China, nu la strung sau la mașină de printat 3D.

Apoi am putea face turism istoric

Oferta Maramureșului e impresionantă. Locațiile din Șișești și Băsești ale eroilor Marii Uniri. Sighetul cu toate poveștile sale. Un circuit cu legendele lui Pintea Viteazul. O prezentare a liniilor frontului celor două războaie mondiale. A închisorilor comuniste, a lagărelor de muncă. Traseul năvălirilor tătărăști. Urmele de cetăți și de întărituri, din Baia Mare la Sighet la Cetatea Chioarului și mai departe. La fel de interesante ar fi trasee tematice ale existenței minorităților de la noi, de la evrei la germani sau maghiari.
Dar hai să mergem mai departe. La acest moment, în Maramureș se mănâncă ori prost, ori bine și scump. Dar de mâncat tradițional bine… se poate? Cum ar arăta un traseu turistic culinar, care să atingă mâncărurile tradiționale ucrainene, maghiare. Țipțerești? Cele din Codru, Chioar, Lăpuș? Știți că avea cu ce surprinde real turiștii? Balmoș, tocană, gomboți, cașul de la stână, horincile, hremzli etc. Nu să-i obosim cu trasee de turism religios și nici să-i speriem constant cu urșii, în pădurile noastre chiar superbe?

Cum ar arăta Maramu­reșul văzut din tren?

Superb. Refaceți linia de la Sighet spre Borșa. Cu bonus traseul existent spre Salva. La fel, mai există terasamentele fostelor mocănițe de la Săpânța, Runcu, sau ale căilor ferate spre Târgu Lăpuș. Revenim la lista de mai sus.

Dark Tourism?

Păi fostele mine, fabrici putrede, cu iazuri și halde de steril aferente ce sunt? Iar cine altcineva dacă nu silvicii ar putea să ofere șansa vederii de sălbăticiuni din locuri protejate, la hrănitori, ale animalelor rare ale României? Pândă la urs, lup, râs, cerb? La boncănitul din toamnă?
Singura problemă e că turismul nu se face din birou. Nici măcar din cel de turism. Se face în teren, ba și cu bani. Cu fonduri. Susținând festivaluri mici care au idei bune. Susținând producători locali și scoțându-i în lume. Pe ei, nu folcloriste, nu funcționari în costume populare la târguri. Un turist străin de Maramureș ar fi șocat să vadă Cascada Pișetoarea, la fel să parcurgă în siguranță Custura Cetățuii ori Scărița Asprei. La fel Culmea Codrului în plină explozie a leurdei. Să umble în munții Maramureșului pe cărările contra­bandiștilor sau ale călăuzelor de ucraineni fugari. Să pândească rotitul cocoșului de munte. Să intre în siguranță în peș­terile și-n fostele noastre mine de aur. Ponorul Izei? Mina Dealul Crucii? Cele carstice de la Valea Chioarului-Mesteacăn? Să stea în tabără de supraviețuire în munții Lăpușului, protejat de gard electric? Să pândească cu binoclu șoimul călător pe Piatra Cerbului?
Toate acestea pot fi posibile. Fără broșuri, brainstorminguri, târguri. Doar cu voință și implicare.