Retorica aparține lui Trump și Putin, liderii marilor puteri militare, Statele Unite și Rusia. Recent, la declarațiile lor războinice, s-a alăturat și președintele Chinei, personaj misterios și imprevizibil Xi Jinping. Zilele trecute, a dat de înțeles că nu mai este dispus să accepte China în varianta „o singură țară, cu două sisteme ideologice diferite”. Prin urmare, într-un viitor nedefinit, are de gând să invadeze Taiwanul, provincie chineză pierdută de China în timpul președintelui Mao, după Al Doilea Război Mondial. Acum, atenția opiniei publice de pretutindeni se îndreaptă spre războiul din Ucraina, pe seama căruia în spațiul public european, probabil și american, mass-media a lansat o mulțime de scenarii, ipoteze și controverse greu de înțeles și armonizat. Luate de-a valma, în rândul cetățenilor obișnuiți pot produce stări emoționale, dezinformare, manipulare, teamă și neliniște. După unele opinii, prin extindere, războiul ar putea deveni mondial, iar pentru omenire ar putea însemna apocalipsa. Contextul în care el s-a declanșat, aparent, ar fi în favoarea Rusiei. După dezmembrarea URSS, tratatul de la Varșovia s-a dizolvat, războiul rece s-a încheiat și majoritatea țărilor foste comuniste au devenit membre NATO. Din inamic comun, SUA a acceptat să le fie partener strategic și în unele țări, inclusiv România, a înființat baze militare ca să le apere de Rusia. A cărei sferă de influență s-a redus la relația cu Belarus, China, Coreea de Nord și câteva state mai mici din fosta URSS cu populație de origine asiatică. Ca să demonstreze că Rusia, rămasă singură împotriva tuturor, mai este o forță și în relația dintre război și pace încă are un cuvânt de spus, Putin este convins că mereu trebuie să fie în ofensivă. Începutul a însemnat anexarea pe cale pașnică a Peninsulei Crimeea, eveniment la care Ucraina, SUA și NATO nu au schițat nici cel mai mic gest de protest. Dacă a văzut că-i merge și nimeni nu-l trage de mânecă, Putin a dat târcoale unor regiuni din Estul Ucrainei cu populație majoritară rusofonă, pe care le-au ocupat în forță. Președintele Zelenski, neavând ce face, a fost obligat să-și apere țara și a opus rezistență armată. Putin o ține una și bună că provinciile respective au aparținut Rusiei, revendicarea lor este îndreptățită și operațiunea specială, justificată. Evoluția incertă a războiului lasă loc speculațiilor și controverselor. În campania electorală, Trump a promis că, dacă va câștiga președinția, fără să spună cum, va pune capăt războiului. Omul care-și schimbă opiniile ca vremea a căzut în capcana naivității că va face pace. Istoria războaielor consemnează un singur caz în care ambele tabere au ieșit învingătoare, în rest, nu au fost decât învinși și învingători. Doar Putin nu a pierdut degeaba un milion de soldați ca să renunțe la teritoriile ocupate. Și ucrainenii au avut pierderi, însă scopul ajutorului dat de americani este să-i blocheze pe ruși în zonele ocupate, încât să nu ocupe toată Ucraina. Pe motiv că nu este membră NATO, voci autorizate europene pun la îndoială ajutorul militar și financiar acordat Ucrainei și financiar refugiaților. Liderul opoziției este Victor Orban, premierul Ungariei, care consideră că ajutorul dat de americani nu face decât să prelungească războiul. O șansă de finalizare a conflictului ar fi în interiorul celor două țări prin intermediul formei hibride cu mijloace coordonate și puse în mișcare de la distanță. În cazul lovirii marilor orașe rusești, Moscova și Leningrad, cu drone ucrainene și rachete americane, populația s-ar putea răscula împotriva lui Putin, situație în care probabil ar câștiga ucrainenii. Lovituri nucleare, dar nedorite, limitate ale rușilor pe teritoriul ucrainean, ar fi în avantajul lui Putin. Ucraina a cedat arsenalul nuclear de pe teritoriul ei Rusiei în schimbul independenței pe care Putin nu a respectat-o. Atitudinea Rusiei față de România, Polonia și, în general, NATO va continua să fie de provocare și testare a capacităților de apărare și reacție. Dronele rătăcite în spațiul aerian al României trebuie doborâte așa cum procedează cu fermitate Polonia. Deși războiul din Ucraina nu se va încheia în curând, Rusia nu va avea curajul și nici motive să atace o țară NATO. Dacă nu era armamentul nuclear, care a menținut echilibrul dintre război și pace, al treilea război mondial deja era epuizat și probabil omenirea s-ar fi aflat într-o altă etapă a evoluției sale.
prof. Vasile ILUȚ
