Eroii maramureșeni ai Revoluției de la 1989, comemorați în Baia Mare • „Lumea vine la manifestare, dar nu mai știe de ce a venit”

Au trecut 36 de ani de lacrimi de la Revoluția din 1989. În fiecare an, în 22 decembrie, în timp ce alții sunt cuprinși de forfota sărbătorilor și așteaptă cu nerăbdare bucuria praznicului Nașterii Domnului, familiile eroilor care au murit în Revoluție își plâng în taină durerea și retrăiesc suferința acelui sfârșit de an sângeros. În țară, precum și în Baia Mare, anual este organizată o manifestare pentru comemorarea eroilor Revoluției din 1989.

Pentru cei mai mulți participanți, evenimentul este bifat pe agendă și atât. Prea puțini își mai amintesc cu adevărat pentru ce au venit la ceremonialul militar și religios. Nici măcar numele eroilor maramureșeni care au murit în Revoluția din 1989 nu mai este amintit. Familiile eroilor maramureșeni asistă an de an, tăcuți, în smerenie, la manifestare, fără ca cineva să-i bage în seamă, să încerce să le șteargă lacrimile din suflet cu o vorbă bună, cu un gând de încurajare.
Autoritățile maramureșene își rostesc discursurile, fără să arunce măcar o privire înspre familiile îndurerate. După același tipic s-a desfășurat evenimentul de comemorare a Revoluției de la 1989 și ieri, 22 decembrie, în Baia Mare. Prefectul județului Maramureș, Florian Sălăjeanu, a dat citire mesajului premierului, Ilie Bolojan. A urmat vicepreședintele Consiliului Județean Maramureș, Vlad Emanuel Duruș, care s-a adresat familiilor revoluționarilor, însă nici măcar nu și-a îndreptat privirea în direcția corectă, semn că nici măcar nu observase că, într-un colt, nebăgați în seamă, stăteau mamele, frații, copiii unora din eroii revoluției. În cadrul evenimentului au mai vorbit primarul Municipiului Baia Mare, Doru Dăncuș și președintele Asociației „22 Decembrie”, Adiel Florian.
De asemenea, a fost oficiată o slujbă de parastas unde familia din nou a fost ignorată. În timp ce autorităților li s-a făcut semn să se apropie în momentul când se cânta Veșnică pomenire, familia a fost din nou ignorată. „Nimeni nu mai știe numele eroilor. Lumea vine la manifestare, dar nu mai știe de ce a venit”, a constatat trist, Dragoș Motica, fiul maiorului post-mortem, Victor Motica. Dragoș avea doar 6 ani, iar fratele său, Bogdan avea 8 ani, când tatăl lor, a murit carbonizat în 23 decembrie 1989, după ce elicopterul pe care îl pilota – și în care se aflau generalii Nuță și Mihale – a fost doborât lângă localitatea Blandiana din județul Alba. An de an, memoria lui Victor Motica este cinstită și de soția lui, Doina, nelipsită de la comemorarea organizată în Baia Mare.
Au mai fost prezenți la manifestare mama eroului Dan Mițiți, elev la Școala de ofițeri de infanterie U.M. 01512 Sibiu. Avea doar 18 ani când a fost împușcat în fața sediului Miliției din Sibiu. La manifestare au mai participat sora lui Dan Mițiți, Greta Demeter și soțul ei, Eduard. De asemenea, a fost prezent Gelu Pricop, fratele lui Pavel Pricop, care era militar în termen și a fost împușcat în 22 decembrie 1989, în fața sediului M.Ap.N din capitală. Ceilalți doi eroi maramureșeni ai Revoluției de la 1989 sunt: Daniel Horea, soldat în termen la U.M. 0865 Câmpina, care a fost împușcat în dimineața zilei de 23 decembrie 1989 la Aeroportul Otopeni, împreună cu alți 39 de militari și 7 civili; Antoniu Tiberiu Florian era student la Facultatea de Mecanică Agricolă din Timișoara și a fost împușcat în cap în Căminul Studențesc, dintr-o coloană militară ce trecea prin zonă.