Viața omului situat în vârful piramidei lumii vii se derulează între două fenomene naturale: nașterea și moartea. Dacă venirea pe lume poate fi anticipată cu destulă precizie, ultimul drum este imprevizibil și finalul, se spune, rămâne la decizia Divinității. Biologic, filmul vieții cuprinde patru perioade cu trăsături specifice, trăite de fiecare om în condiții diferite, ultima fiind bătrânețea.
Este regretabil că, din motive de sănătate apărute prematur, o parte dintre semeni își încheie prea devreme socotelile cu viața. Cu aproximație pentru ambele sexe, senectutea începe în jurul vârstei de 60 de ani, cât durează nu se știe și reprezintă unitatea de măsură a speranței de viață. Anii în plus înseamnă viață prelungită, dar trăită condiționat în funcție de o mulțime de factori ce pun presiune pe fiecare individ. Una este să fii sănătos, să ai o bătrânețe liniștită, să fii util familiei și altceva înseamnă omul bolnav perceput ca o povară de familie și societate. În prima jumătate a secolului trecut, majoritatea populației a trăit în mediul rural, nepoluat, se alimenta simplu, sănătos și ducea o viață liniștită. Cu toate facilitățile oferite de natură, din cauza sistemului sanitar deficitar, aflat într-o criză de identitate, speranța de viață la toate vârstele era redusă și mai vulnerabili au fost tot bătrânii. Ce a lipsit atunci avem acum, dar în alte condiții. Cu toate componentele sale: personal medical de specialitate, dispensare în teritoriu, spitale specializate, cu progresele făcute de tehnologia investigațiilor și diversificarea industriei farmaceutice, sistemul sanitar a contribuit vizibil la creșterea speranței de viață. Numai că, azi se trăiește altfel și din motive naturale, biologice, de mediu nociv, stres, imunitate slăbită, alimentație nesănătoasă, singurătate, metaforic vorbind, la drumul eternității rămâne abonată tot generația a treia. Indiferent de vârstă, cel puțin teoretic, cetățenii ar trebui să fie pregătiți pentru bătrânețe, bazându-se pe cunoștințe sumare, însușite în școală la orele de biologie. Obiect ce oferă informații despre organismul uman, un ansamblu de aparate și sisteme ce funcționează ca un tot unitar, după reguli clare și totuși cu durată limitată în timp. Spre bătrânețe, apar disfuncționalități, deși bolile nu sunt grave, afectează starea de sănătate. Ușor de zis, însă de generațiile tinere, bătrânețea este greu de acceptat și imaginat, nu-i pot înțelege specificul decât atunci când se vor confrunta cu problemele ei. Altfel spus, tinerii vor să-și trăiască tinerețea și nici măcar într-un exercițiu de imaginație nu se gândesc la bătrânețe. Perioadă în care vârstnicii se comportă cum le dictează vârsta. Cu generațiile tinere intră în conflict, se raportează mereu la trecut (că așa a fost pe vremea lor), se adaptează cu greu la tehnologia modernă a comunicării, au impresia că le știu pe toate și pentru societate, senzația inutilității. Specialiștii spun că la senectute predomină afecțiunile de natură cardiovasculară (hipertensiune), neurologică, tulburări de memorie, depresia, osteoporoza, afecțiuni musculare ce reduc mobilitatea, obezitatea, somn fragmentat, din cauza micțiunilor frecvente, cancerul ce poate afecta toate organele. În speranța ameliorării sănătății, pacienții și familia cer ajutorul sistemului sanitar de ale cărui servicii opinia publică nu prea este mulțumită. În măsura posibilităților, în spital am observat că bătrânii sunt tratați cum se cuvine, personalul medical dovedește empatie, se gândește că are apropiați care oricând pot ajunge în situații critice. Nu judec sistemul, o combinație nefericită între medicina de stat și particulară. Nu văd în ce ar putea consta tăierea de 10% din fondurile sănătății, sistem cu o mulțime de probleme complicate și greu de rezolvat. Nu știu dacă unele afecțiuni nu s-ar putea rezolva în teritoriu, încât pacienții să nu ia cu asalt Spitalul Județean. Sau reducerea birocrației pentru a evita statul pe la uși, umblând de la un doctor la altul. După cum era de așteptat, măsurile de austeritate au afectat serios pensia majorității bătrânilor, care oricum este mică. Ajutoarele date în două tranșe pensionarilor cu o pensie de sub 3000 lei nu compensează prețul bunurilor de consum, dar mai ales al medicamentelor. Cu copii plecați la muncă în țară sau străinătate, pe bătrâni îi paște singurătatea, trebuie să facă lucruri ce nu țin de vârsta lor și nu au cui să ceară ajutorul. Faptul că primăria s-a gândit la vârstnicii din oraș, dându-le posibilitatea să circule gratuit cu mijloacele de transport în comun, este o măsură lăudabilă. Cu tot optimismul și gândirea pozitivă individuală, filmul vieții merge mai departe. Un serial format din episoade trăite de fiecare om în mod diferit. În rest, să aveți bătrâneți liniștite! Să auzim numai de bine!
prof. Vasile ILUȚ
