Rezultatele absolvenților, din acest an, la Evaluarea Națională și Bac par să fie mulțumitoare. Numărul crescut al mediilor situate între 7 și 8,99, al celor peste 9 și de 10, lasă impresia că mediocritatea cedează în fața calității și societatea va ajunge pe mâna unor generații ,,tobă de carte”. Procentul de promovabilitate, situat în limite rezonabile, dă semnalul că Educația s-ar putea înscrie pe linia unui progres așteptat de societate. Care, după părerea mea, trebuie privit cu prudență și rezervă. Învățământul gimnazial și liceal, cu excepția celui vocațional (artă și sport), este axat pe cunoştinţe teoretice, oferite de majoritatea disciplinelor din planul-cadru. După 1989, laboratoarele destinate disciplinelor practice, au devenit istorie, iar locul experiențelor și experimentelor a fost luat de lecțiile virtuale. La ora actuală, teoretic, suma cunoștințelor formează așa-numitul nivel de cultură generală, acumulat de absolvenții de gimnaziu și licee. Prin urmare, logic ar fi ca prin filtrul examenelor (motivații impuse) să treacă cât mai mult din oferta școlii, validată prin note, nu calificative, cu grad ridicat de subiectivism. Dacă sistemul nu este dispus restructurărilor de profunzime (nu se dorește) și nu poate scăpa de boala informațiilor și teoriei excesive, singura soluție pentru a stimula interesul elevilor de a învăța rămân examenele. La ambele examene, ca discipline obligatorii ar trebui introduse Istoria și Geografia neamului, iar la Bac discipline specifice profilului, din cadrul programului cadru. Soluția pare utopică și imposibil de pus în practică, dar merită adusă în discuție. Ea se bazează pe realități, despre care întreaga suflare a școlii nu-i place să vorbească și preferă să le țină sub tăcere. Evaluarea și Bac-ul, bazate pe două, respectiv trei discipline obligatorii generează analfabetismul funcțional, ce echivalează cu un nivel redus al cunoștințelor de cultură generală, în rândul majorității absolvenților, inclusiv al celor care la examene au luat note mari. Până la urmă și o parte din cultura generală devine utilă și serveşte în viață. O mulțime de tineri profesează în domenii ce impun cunoștințe, neglijate în liceu, și acum când au nevoie de ele sunt obligați să pună mâna pe carte. Pentru cei care vor să acceadă în funcții și demnități de rang înalt, un test de cultură generală le-ar prinde bine și ar evita expunerea în situații ridicole. În gimnaziu, media generală, luată în calcul la admiterea în liceu și frica de a nu ajunge într-o școală profesională, pe elevi îi determină să acorde o atenție „relativă” tuturor disciplinelor din programul cadru. În licee, interesul scăzut al elevilor, din clasele terminale, pentru alte discipline, înafara celor obligatorii la Bac, generează o mulțime de compromisuri trecute cu vederea de elevi, cadre didactice și părinți. Absenteismul și indisciplina, deficitul de exigență și autoritate, a multor cadre didactice, note negociate și acordate pe evaluări improvizate și fără acoperire în cunoștințe, sunt fenomene la ordinea zilei, inclusiv în liceele asociate cu ,,pomul lăudat”. Lipsa de încredere a părinților în școală se manifestă în diferite moduri, însă cel mai elocvent exemplu rămâne școala paralelă, preferată de părinții cu mai mulți sau mai puțini bani. În cazul absolvenților, cu medii exagerat de mari, obținute la examene, nimeni nu recunoaște aportul meditațiilor, boală veche a sistemului, care subminează autoritatea școlii de stat, finanțată, uneori, pe degeaba, din bani publici. Independența și autoritatea școlii, față de factorii destabilizatori, nu pot fi recâștigate decât prin măsuri ferme, ale căror costuri sunt inevitabile. Deși la testele PISA bazate pe interdisciplinaritate, școlarii români se situează în coada clasamentului, administratorii sistemului o dau înainte cu olimpiadele și nu înțeleg că elevii curajoși și responsabili nu mai vor să asimileze pe de rost (mecanic) cunoștințe inutile, oferite de internet la discreție. D-na Andronescu, la al patrulea mandat în calitate de ministru al Educației și „mopul” de serviciu, în situații de avarie a PSD-ului, în loc să poarte grija şcolii, face campanie electorală pentru prezidenţiate. Până la cerințele impuse de școala europeană și refuzate de varianta românească este cale lungă, cu riscuri pe care de dragul populismului și al unor principii aberante gen ,,teoria şanselor egale”, nicio guvernare nu a avut curajul și responsabilitatea asumării lor.
Prof. Vasile ILUŢ
