Un fleac, ne-au ruinat! Greu se mai șterg urmele comunismului…

Nu știm dacă și cât de greu se vor șterge urmele capitalismului, mai ales ale celui neaoș, de cumetrie, dar nu putem să nu constatăm cât de greu se șterg urmele comunismului. Inclusiv din noi… Singura certitudine e că Timpul lucrează și e nemilos, vezi urmele Imperiului Austro-Ungar, la noi. O cetate ignorată, câteva case de grofi, zise castele, cam atât, nu mare lucru. Comunismul însă moare greu…

Industrie ruinată

Primul lucru pe care l-au făcut cumetrii de rit nou, capitaliști, au ruinat industria Maramureșului. Desigur, nu discutăm de rentabilitate, pentru că așa n-am fi avut aici nici industrie, nici agricultură, decât creștere de animale. Practic, cu mici excepții memorabile de genul platformei sighetene CIL, aproape tot ce-a fost industrie maramureșeană ante 1989 a murit. Clădirile putrezesc, au trecut prin mâini abile sau, dimpotrivă, au rămas pe mâini nefericite. Nu revenim, deși e evident: mineritul a lăsat în urmă zeci, poate peste o sută de clădiri în ruină, prin tot Maramureșul. Toate putrezesc, inclusiv monumentalul sediu al REMIN, cu excepția clădirilor care au putut fi închiriate, cu folos. De dat, în contul datoriilor, n-au dat nimic, autorități locale gen Cicârlău, Baia Sprie, Băiuț, Cavnic au cerut de mult clădiri contra datorii. NU și nu.
Apoi, a putrezit industria, iar Baia Mare e un caz special, de studiat. Nimic nu e în picioare. De la fabrica de pâine la IMRAUT, IMMUM, Flotații, Combinat Ferneziu, totul e putred. Cu excepția IMUAS, care are viață proprie, separată. Dar dacă vă imaginați că numai municipiul e așa, vă înșelați. Fabrica de antibiotice din Vișeu? Sondele de țiței din Săcel? Praf și pulbere.

Nu stau mai bine nici alte domenii

Cu un drum, odată cu decăderea mineritului și a industriei, s-au degradat și altele, aferente. Avem căi ferate dezafectate, furate, între Baia Mare și Baia Sprie, la fel pe Vaser spre Novăț. Alta dezafectată de la Vișeul de Jos spre Borșa. Dar avem de asemenea drumuri de exploatare uitate sau lăsate să se distrugă.

Drumurile de beton spre minele Ilba, Băița, Nistru, Șuior, Herja etc. sunt istorie. Ba și fostul drum județean de la Săpânța spre Baia Mare e tot așa. Să nu vorbim de drumurile forestiere de exploatare făcute de silvici, răni adânci în munte. Unele se închid, altele nu. Se transformă în eroziuni, deșertificare. Dar să nu uităm clădirile CAP-urilor și IAS- urilor din fiecare comună, de la Sarasău la Vima Mică. Abia-abia își mai amintește lumea ce-a fost acolo. În cel mai bun caz, unele servesc drept staule pentru turme de oi în trecere. Numai că nu e totul. Modernizarea și tehnologizarea au adus la desființarea de pichete de grăniceri pe toată granița, cele mai multe clădiri sunt ruine, de la Piatra și Remeți la Lunca la Tisa sau Repedea.

Declin pe toată linia

Schimbările din societate au adus și alte mutații, și ele vizibile deja. Declinul demografic, exodul în țări străine au dus la depopularea școlilor. Fiecare comună din Maramureș are școli de sate închise, părăsite. Grădinițe. Ba licee comasate avem și ne temem că e doar începutul. Interesant, Guvernul dă bani pentru reabilitarea lor, deși sunt și vor fi goale până…la schimbarea de orânduire. Dar intrăm deja în altă zonă a declinului, postrevoluționar.

Avem declin de tranziție și de faliment!

Evident că nu doar comunismul a lăsat urme, aparent deja lasă și capitalismul, din motive surprinzător de similare. S-au închis școli? Da. Dar și cinematografe. Deja se închid și biserici ici-colo, deși mai mare dezastru decât ținerea sub cheie a bisericii istorice de lemn și ignorarea sa, la umbra bisericii noi de zid, cu 6-8-10 turnulețe și cu încălzire prin pardoseală, nu este. La fel, sub cheie stau săli de sport, terenuri de sport. Urmează bazine de înot.

Și tot din categoria construcțiilor nou-nouțe, avem primării imense neterminate (Călinești), blocuri de locuințe nepopulate, fie ele ANL sau sociale (Sighet, Șomcuta etc). Avem inclusiv încercări reușite de resuscitare a industriilor vechi, decedate pentru a doua oară, gen fabrica de blue jeans de la Ulmeni. La ele se adaugă mobilitatea extremă a capitalismului. O perioadă de criză, o pandemie, altă criză, o Hotărâre de Guvern nefericită poate schimba destinul unor afaceri. Avem magazine închise prin tot Maramureșul, de la Târgu Lăpuș până în Borșa, Baia Mare e un exemplu vizibil, dar la fel e și centrul Clujului, jalnic cu șirul de magazine “de închiriat”.

Bine bine, ce funcționează?

Greu de spus. Instituțiile Statului duduie. Greu de explicat cum poți înflori când totul moare în jur. E discutabil și promitem că vom reveni, doar să găsim contextul potrivit, să zicem când se va discuta logic și firesc de comasare, regionalizare, rentabilizare a Statului și cu cărțile pe față, nu la negocieri politice și cu alegerile în ceafă.

Revenim… Deși agricultură se face din ce în ce mai puțin. S-au dezvoltat cei cu sere și solarii. La fel, crescătorii de oi și de porci, mai nou cei de vaci, fie ele Angus sau alte rase, dar tot mai puțin Bruna noastră. Supermarketurile duduie, deși ne învață, din păcate, să consumăm produse industriale cu gust de mâncare. Cu arome de soc, de lămâie, de afine, de fum, de carne. Duduie, cât mai duduie, industria construcțiilor, fie că vorbim de casele făcute cu trudă dublă, atât în Occident tot anul, cât și aici în august, cât și de blocurile ce apar tot mai des. A duduit comerțul cu mașini, dar și acolo se văd nori negri. Lista rămâne deschisă, momentul e unul sensibil. După criza economică, după pandemie, cu război la graniță, miroase a altă criză economică. Ori românul nu mai are unde strânge cureaua, a dat de cioante. Atâta că avem unde ne adăposti, pe când ne scot nevoile din case: în ruinele comunismului și ale capitalismului!