Maramureșeni îmbrăcați în straie populare s-au deplasat la Cluj-Napoca, în data de 10 mai, pentru a-l aniversa pe luptătorul anticomunist, Grigore Pepene. ,,România trebuie să vă iubească!” i-a spus un localnic din Mara, îmbrăcat în frumosul port popular maramureșean. „Să fiți fericit și să ajutați neamul acesta să iasă din sărăcie”, i-a spus un alt localnic. La eveniment a fost prezent și preotul Ghiță Man, de la Biserica „Sfântul Ierarh Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare. Aniversarea a fost încărcată de emoție, iar sărbătoritul Grigore Pepene și-a stăpânit cu greu lacrimile.
La evenimentul din Cluj-Napoca au venit și români din Făgăraș, Brașov, Gherla, Timiș. I-au fost alături și familia, dar și urmași ai deținuților politici. Din partea Academiei Române prin Centrul European Cluj și Memorialul Gherla i-au fost înmânate plachete drept recunoștină pentru lupta dusă împotriva comunismului. În cadrul evenimentului s-a cântat și „Hristos a Înviat”, fiind rememorat momentul din 1954, când în mina de la Baia Sprie, la peste 300 metri sub pământ, a sărbătorit Învierea alături de camarazii săi, între care erau și mulți preoți trimiși de comuniști la muncă silnică.
„Când s-a bătut în țeavă, am cântat în cor «Hristos a Înviat!» De sus până jos răsuna. Împingeau vagonetele și cântau. Am avut și împărtășanie. Nu știu cine și cum a făcut rost de vin ca să facă împărtășania. Ori un artificier, ori un maistru a adus de afară. A fost cea mai grozavă noapte, unică. Să ai parte de slujba de Înviere în fundul pământului, unde îți așteptai moartea zi de zi”, și-a amintit Grigore Pepene. Avea 25 de ani când a fost arestat pentru „uneltire împotriva ordinii sociale”, întrucât îi ajutase pe partizanii din Munții Vrancei, care au luptat împotriva colectivizării. Așa că timp de 10 ani a trecut prin închisorile din Galați, Gherla, Aiud, și a ajuns în mina din Baia Sprie, ca apoi ultima perioadă a detenției să o petreacă la Stoenești – Balta Brăilei.
Grigore Pepene mai spune că și-a visat liberarea și casa în care va locui după întoarcerea acasă. „Visasem că pe un nor a apărut Dumnezeu și mi-a transmis să nu merg pe jos când mă apropii de satul meu. M-am trezit și le-am povestit colegilor visul meu, iar ei mi-au spus că, precis, o să scap de acolo. Apoi m-am culcat la loc și am visat în continuare că în momentul când am ajuns acasă am realizat că nu era casa noastră, ci alta. Iar când m-am întors, după zece ani, am intrat exact în casa visată în perioada anchetei, fiindcă tata, batjocorit și terorizat de comuniști își vânduse totul și-și ridicase singur casă pe un teren de lângă Focșani, situat în comuna Vânători, satul Petrești. Apoi am înțeles și semnificația îndemnului să nu merg pe jos, pe care-l respectasem cu sfințenie: având ceva bani de la Baia Sprie luasem de la gară un taxi, asta pentru că reprezentam o țintă pentru hoți, iar ulterior am aflat că nu puțini oameni care dețineau bani fuseseră jefuiți și omorâți pentru că se deplasaseră pe jos”.
În fiecare an, Grigore Pepene a participat la comemorarea organizată la troița montată în fosta colonie a minei de la Baia Sprie. Le recomandă românilor să fie mai atenți la credința în Dumnezeu, la legăturile dintre oameni care trebuie să fie caracterizate de iubire, de unitate. „Trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu. Să dispară ura între oameni”, adaugă Grigore Pepene.
