Reportaj haiducesc • Știi unde NU sunt turiști acum?!?

A început să miște ceva-ceva în materie de turism în Maramureș. Sigur, numărul de mașini cu număr străin nu e definitoriu, nu înseamnă că vin spaniolii și italienii valuri-valuri, să vadă biserica mănăstirii de la Peri Săpânța, sătui de Basilica de Sagrada Familia sau de Basilica di San Pietro. Dar da, și românii noștri, așa cum bine au observat muzeografii de la Închisoarea Muzeu de la Sighet, fac turism zilele acestea. „Regăsesc Maramureșul” sau vin cu oaspeți cărora să le arate una-alta. Bun, atunci unde mergem noi, ceilalți? Ca să nu ne trezim la Marea Înghesuială? Vă oferim prin urmare câteva trasee interesante și puțin umblate. Mai puțin umblate. Unde poți circula fără coloană, unde poți sta calm să frigi o slănină fără să te ia jandarmii pe sus? Unde poți înota în liniște?

Cavnic – Rotunda – Țara Lăpușului

O soluție bună ar fi să porniți spre Cavnic, îl traversați, apoi faceți dreapta spre Băiuț. Drumul nu e bun, chiar la început te descurajează total, dar devine decent mai încolo. Pădure cât vezi cu ochii, serpentine. Apoi, locuri de picnic pe valea Strâmbu, dar de preferință NU în weekend, când n-ai șanse de masa ta. Poți continua cu drum spre Țara Lăpușului, fără a ignora satul Poiana Botizii cu izvorul pulsatoriu de la margine de codru secular. Sau peștera cu Oase. Ieși spre Târgu Lăpuș, apoi ai de ales în a reveni spre Baia Mare, a merge spre Coroieni- Baba sau spre Vima, cu vedere la deja legendarul sat de romi Ponorâta.

Inelul Gutâiului

Excelentă idee odinioară, ce n-a ajuns să devină realitate. Cum ar fi să urci Gutâiul pe la Cavnic și apoi să revii…prin câmpul Tătaru, spre Izvoare, apoi la Firiza și înapoi? Traseul te va încânta, nu e off­road, dar nici asfaltat. Pădure, viață, ici-colo forestieri, râuri repezi de munte, viitorul baraj de la Runcu. Stâne, dacă mai sunt. O variantă ceva mai offroad ar fi traversarea câmpului Tătaru, tu urcând dinspre Mara, și urcarea în dreapta spre Valea Brazilor, apoi spre Poiana lui Dumitru cu ieșire direct la Blidari. Alt traseu superb. La final, la Firiza poți înota, dar privind peste umăr.

Munții Maramureșului

Ca alternativă ai Rodnei, acum plini de turiști, ai putea încerca munții Maramureșului, fie de la Repedea-Poieni, dar nu fără a anunța Poliția de Frontieră că bântui în zonă. Ori de la Baia Borșa, ori din Pasul Pris­lop spre stânga privind spre Suceava. Ai ce vedea, drumuri istorice, atmosferă de început de vară, stâne, văcăriști, dar ai tot drumuri de munte, cam de 4×4. Cu belvederi de vis.

Valea Izei cu revenire prin Lăpuș

O variantă pentru cei care vor să vadă niscai tradiții ar fi să parcurgi Valea Izei, dar căutând ulițe sau sate mai de margine, gen Slătioara, Glod, Poienile Izei, Botiza, capătul Ieudului. „La drum” ai puțină tradiție, eventual biserici vechi. Și marketuri, tot mai multe. Revii pe la Botiza spre Groșii Țibleșului, profită înainte ca drumul să se închidă pentru reabilitarea sa totală.

Culmea Prelucilor

O lume aparte ți se înfățișează privirii acolo, sus, pe Culmea Prelucilor. Urci pe asfalt de la Răzoare, dispare ici colo, după Groape și iar după Preluca Veche, reapare, iar dispare la Întrerâuri puțin, dar circuli 80% pe asfalt bun. Problema e că nu ai unde lua masa, unde bea o cafea. Pensiuni încep să apară. Nu și locuri unde să iei masa. Ai pe de-o parte belvederi, pe alta sălbăticia Defileului Lăpușului, unde în sfârșit poți înota nestingherit, de găsești locul îndeajuns de adânc.

Culmea Codrului

Recent descoperită (de noi), Culmea Codrului e o surpriză plăcută. De la Odești, urci pe drum prăfuit și intri într-o pădure superbă, perfectă, cu un drum ce șerpuiește prin ea. Ar cam trebui să părăsești drumul spre Asuaj, unde ai și ceva pensiuni, înainte de a intra pe drumuri forestiere răvășite.

Deasupra Băii Mari

Nu ignorați locurile de deasupra Băii Mari, nu trebuie decât să intri pe strada potrivită ca să ajungi… direct în Carpați! Că poate pentru noi sunt o priveliște zilnică, obișnuită, de la fereastra apartamentului, nu înseamnă c-am călcat toate cărările. Și e ce umbla, de la Seini și Cicârlău încoace, la Nistru, Băița, apoi Văile Borcutului, Roșie, Usturoiu etc, băimărene. Cu un plus pentru amintita zonă Firiza-Blidari-Valea Neagră, unde da, sunt șanse să aveți de căutat loc de pus hamacul.

Culoarul Tisei

Altă plimbare bună, plăcută, cu tentă multiculturală, o poți face pe Culoarul Tisei, de la Remețiul cel ucrainean cu sat maghiar aparținător (Piatra), la Săpânța cea odinioară românească verde, la Câmpulung la Tisa maghiar, apoi Sarasău și Sighetul cel pestriț. Ai ce vedea, dar ai face bine să ceri GPS-ului să te ducă pe străzi ocolitoare, mai ales în municipiu, unde acum se circulă greu de tot. Ori îl traversezi dimineața devreme, ori seara. Peste tot, ai șansa să accezi la trasee în pădure, mai cu seamă la Săpânța, dar și la Remeți și Sarasău, pentru belvederi până dincolo, în Ucraina cea năpăstuită.
Sigur că, punctual, ca locuri, nu ca trasee, ar fi o mulțime de amintit. Munții Lăpușului cei puțin umblați, Țibleșul, Cheile Cavnicului, Cetatea Chioarului, merită amintite. La fel, sigur că nu veți fi singuri pe trasee. Dar nu veți sta la coadă la bilete sau la un blid cu ciorbă. Ceea ce ar putea să vă schimbe ziua de odihnă!