Prea ne-am obișnuit să ne vorbim de rău noi pe noi. Dar cine ne mai vorbește de bine? Trăim un paradox în viața aceasta: când să ne bucurăm de lucrurile simple, năvălesc peste noi știri care ne strâng în spate. Dispar, pe neașteptate, oameni din jur, prieteni și cunoscuți. Greu navighează sufletul printre aceste strâmtori. Mai ales că ultimele generații, de pe la noi, nu au fost supuse la mari încercări. Ce exerciții de supraviețuire trebuie să învățăm în vremuri răsturnate? Fiecare dintre noi caută un tratat de apărare personală. Să ne protejăm trupul, dar și sufletul. Cu trupul am intrat în patul lui Procust. Adică reguli stricte. Cu liniștea spiritului este mai dificil.
Revin la întrebarea: cine ne vorbește și de bine? Eu am ales să provoc lumea pe partea ei mai luminoasă, mai înțelegătoare, mai bucuroasă. Să mă feresc de ura din preajmă, de vorbele ascuțite. E trist că măștile ne-au acoperit privirile blânde, zâmbetele odihnitoare. Ne sunt puse în pericol sănătatea și liniștea interioară. Cum spuneam, caut oaze de încurajare sufletească. Așa am dat într-o vreme peste o persoană agreabilă, inteligentă, care ne vorbește de bine. Este istoricul Tessa Dunlop, jurnalistă la BBC, cu un destin demn de personajele lui Dickens. Este autoarea unor scurt metraje, difuzate în Albion, care răspund la întrebarea: Cine este România? Iar Tessa constată că se dau răspunsuri generale, care nu presupun o concluzie.
România, în viziunea ei, își tot caută identitatea. Și, uneori, o persoană dinafara țării poate descrie mai bine tabloul. Așa a ales să vorbească despre România prin personajele sale istorice și culturale. Filmele ei se referă la Ștefan cel Mare, Brâncuși, Regina Maria și George Enescu. Ultimele două le-am văzut și eu și depun mărturie că sunt de excepție. Cu un mesaj profund purtător de valoare prin text și imagine. George Enescu este unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii, spune Tessa. Preocupată și de legăturile prințului Charles cu România. Cu Maramureșul. Acum, Regele Charles al III-lea. Absolventă de Oxford, Tessa a publicat, anii trecuți, în Anglia o carte cu titlul „Pentru România, cu dragoste.” Care s-a bucurat de interes. A insistat mult pe legăturile Marii Britanii cu România, în secolul trecut.
Cum s-a întâmplat apropierea ei de țara noastră? Prin 1991, când avea 19 ani, a venit la noi ca profesoară de limba engleză. A predat la Iași. Acolo a întâlnit un copil inteligent, curios, vorbitor de limbă engleză la 12 ani. S-a atașat de el, ca de la dascăl la elev. I-a cunoscut familia. În moda timpului, a intervenit pentru Vlad, acesta este personajul cărții, pentru un stagiu de o lună la Londra. Apoi, fiecare și-a văzut de lumea lui. Dar au menținut, sporadic, legăturile de respect și prețuire. Când Vlad, pe numele lui Dan Luca, a ajuns major și-a adus aminte de fosta lui profesoară din Scoția, care acum era o cunoscută jurnalistă. Au convenit să se întâlnească. Nici profesoara nu și-a uitat elevul.
Tessa a venit la Iași, să-și revadă locurile dragi din România. Cum sufletul are miracolele sale, cei doi au constatat că între ei există o trainică legătură sufletească. Și-au promis, în taină, să-și unească destinele. După o vreme, cele două familii, au aflat ce intenție au fosta profesoară cu fostul elev. Au fost puse pe jar. Nu s-au împăcat cu gândul. Orice protest părintesc a fost inutil. Fostul elev avea 23 de ani, iar fosta profesoară 31 de ani. Au făcut nuntă, și gata! Ea a declarat: „Sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că m-am născut în perioada în care îți poți urma inima.” El este specialist în IT, la Londra, iar ea este o cunoscută jurnalistă la BBC, pasionată de istoria României. Așa a ajuns să realizeze acele filme de mare folos pentru imaginea reală a României în Marea Britanie.
A învățat bine limba română. O vorbește cu accent moldovenesc. Fiica lor, Mara, știe limba română ca un nativ din Carpați. Am auzit-o vorbind. Tessa ne-a îndemnat: „Învățați limba engleză, dar nu vă pierdeți rostul vostru, limba voastră. Mă bucur că am învățat-o”. Printre proiecte se numără și un film despre prințul Charles și România. Acum Rege. Cu episoade din Maramureș. Cartea scrisă de Tessa, cum spuneam, s-a bucurat de comentarii bune. Un cotidian britanic scria: „«Pentru România, cu dragoste», este un imn impresionant, închinat exuberanței, riscului, întâmplărilor. Este o poveste emoționantă, comică, sinceră, curajoasă despre cum întâlnești iubirea și o păstrezi.”
P.S Anul trecut, la Londra, a apărut revista GRAIUL, pentru românii din Albion. Despre care voi scrie. Tessa apare pe coperta unui număr recent.
